[Pentru ca azi ai fost in mintea mea prea mult...si eu nu, nici macar aleatoriu sau degeaba. Am ascultat din nou melodiile, am recitit din nou poezia, am trait din nou si mi-am reprosat din nou. Si cred ca ti-e bine, ca e destula fericire in lumea ta, ca razi si iti surade frumos. Dar vreau sa nu mai am sentimentul asta, sa pot trece peste cu adevarat. Nu inteleg de ce totusi e asa..de ce intreb de tine cand nu ar trebuii...de ce mi-e dor..
Cred ca am nevoie de tine, cred ca ai fost singurul lucru pur si adevarat. Sau cred ca o sa imi treaca maine asa ca imi permit ca acum sa simt asa ceva. Probabil ca inca mai am nevoie de tine, probabil ca am crezut ca distanta ne va face bine cand tu te desprindeai incet de mine. Subtil. A fost un joc de copii? O iluzie amarata? Te-am indepartat eu? Nu ai vrut tu? Asta ti-ai dorit? Esti genul ala? Ai luptat? Te-ai saturat? M-ai cunoscut? Te-am cunoscut? Ne-am ranit prea mult? E distructiv? Nici nu stiu de ce scriu lucrurile astea, nu mai au nicio relevanta, nici nu te incalzesc, probabil ca te vor amuza.Probabil ca ma vor amuza si pe mine maine. Dar pana atunci..
"N-a fost chiar dragoste la prima vedere.
Ea era o fetita speriata , el un lup singuratic in cautarea marii iubiri.
A mangaiat-o usor pe obraz spunandu-i ca nu vrea s-o faca sa sufere...
Ea s-a uitat mirata la el si-a zambit in sinea ei.... nici n-o sa reusesti asta !
Mai mult decat am suferit deja , n-ar fi posibil !
Surprinzator , n-a fost sa fie asa.
Ea s-a trezit curand indragostita de felul lui laconic de a comunica...cuvinte putine , care-i lasau imaginatia sa zburde...
O ranea absenta lui , o raneau uneori cuvintele lui , o ranea indepartarea lui...in cautarea iubirii ... care nu era ea...
El pleca spre alte iubiri efemere... pleca si ea spre alte iubiri posibile si accesibile...
Iubirile lui efemere piereau , o chema inapoi...
Avea nevoie de ea , avea nevoie de el.
A fost o iubire tacuta... treceau nopti in care nu-si spuneau cuvinte tandre si dulci... isi ostoiau foamea de celalalt si adormeau imbratisati...intr-o tandrete nedefinita , dar palpabila.S-a intrebat multa vreme de unde vine tandretea...?
N-a reusit sa-si raspunda singura...
Vorbeau oarecum prin mailuri... avea topuri intregi de hartie cu mailurile de la el... le recitea , le analiza, spera , dispera...
Simtea si stia ca-l impartea cu alte femei.... gasea urmele trecerii lor prin viata lui... un fir de par , o dedicatie pe-o carte, o tacere , un sms in raspar...stia.
Isi musca pumnii de durere si neputinta cand si-l imagina alaturi de alte femei , aceeasi tandrete, aceeasi pasiune , aceleasi gesturi...
Au fost zeci de nopti pe care si le-a imaginat si jurat ultimele...sperand sa-l uite, sperand sa intalneasca alta iubire mai arzatoare, mai complexa , mai asezata...care s-o faca sa-l uite definitiv , sa-l scoata din inima ei...
A inselat , doar de nevoia de a-l vedea iar si iar de-a lungul anilor, de a dormi langa el , de a-l strange in brate , de a-i simti din nou tandretea.... ii lipsea tandretea lui...
In timp , a venit resemnarea... a invatat sa accepte ca nu-i ea marea lui iubire... n-o mai dureau semnele prezentei altor femei... iubirea s-a estompat , lasand locul tandretei... ii era drag , altfel... acceptandu-l asa cum era , cu framantarile , sensibilitatile si cautarile lui...un alt fel de iubire.
A invatat sa traiasca fara prezenta lui... sa fie fericita fara el... a invatat multe... l-a iubit mult.
El... a iubit-o un pic, in felul lui, desi nu i-a spus niciodata nici ca-i frumoasa , nici c-o iubeste , nici ca n-o iubeste...a iubit-o nedefinit..."
Melodia, o draga de ea:
]
O seara faina:*
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu