M-am intors. Nu am mai scris de mult, nu am mai repetat ganduri care orbitau haotic si nici sentimente care stationau in locuri interzise. M-am pierdut si m-am adunat, am uitat si am memorat lectii frumoase. Sa fi meritat sau nu tot drumul pana acum, toate zilele in care am zis "da" cand ar fi trebuit sa refuz simandicos, tot timpul aruncat si toate zambetele pe care mi le-am schitat cu greu- nu pot zice , pentru acum ma simt la jumatate unui drum al carui lungime nu o stiu. E sigur ca imi e dor, imi e dor de tine, de muzica, de zilele senine fara grijile de rigoare pentru maine, de diminetele in care nu imi pasa, de pasi spre tine, de mine si energia mea, imi e dor de multe dar cel mai mult imi doResc. Nu le insir, nu mi le stabilesc in minte, nu le scriu si nici nu le tip. Le am, le pastrez, le derulez, si le adun...Asa incep, voi continua...
-
-
duminică, 18 septembrie 2011
joi, 14 aprilie 2011
Hello and goodbye. This is it! Asa rezum totul acum. Si e mai clar, mai complet si mult mai ordonat. Am intrat cu pasi mici intr-o alta lume pe care mi-o insusesc in fiecare zi particica cu particica. Asta mi-am dorit, asta am obtinut. Am inceput deja sa schimb multe aspecte si am mai ramas unul...acest blog. Care pana acum a fost un mod de exprimare al unor sentimente mai mult sau mai putin placute. Dar ma opresc sa mai merg pe acest drum pentru ca evolutia isi spune cuvantul. Daca acum cateva zile, ma concentram pe partea personala incercand sa inchei, sa ma descarc si sa imi revin, acum vad totul altfel pentru ca am cunoscut si ...altceva; un ceva care imi ocupa tot timpul si imi da alte puncte de vedere. Daca ar fi sa o iau pe obiective as realiza ca mi le-am atins pe mare majoritate dar unul va ramane inca neatins si anume...excelenta in tot ceea ce fac. Pentru ca imi place sa iau si sa ofer, cred ca a venit momentul sa las sau sa construiesc pe sentimente. Nu stiu exact daca m-am ridicat la toate asteptarile din jurul meu dar stiu sigur, ca voi incerca mai mult si voi reusi. Ma schimb si imi place. Invat si iubesc lucrul asta. Am ocazia sa vad lumea prin alti ochi, prin alte ferestre, de la o anumita "inaltime" si ...da, iubesc si lucrul asta. Pentru ca intr-o realitate in care timpul inseamna viteza, evolutie, adaptare raman doar cei care sunt "above of everything" iar acest lucru asta se poate invata, se poate educa, se poate dobandi cu ajutor si disciplina. Iar eu acum invat sa devin mai buna.
Am realizat ca o data ce dai de gustul organizatiilor non-guvernamentale nu te mai poti opri decat pentru o scurta perioada si ca o data ce vezi ce inseamna educatie iti trec mii de ganduri, mii de posibilitati si alte milioane de obiective. Tot ce pot sa spun e, ca realitatea loveste dur dar prea rapid ca sa iti dai seama prin ce treci. Asa ca ma adun, imi rescriu planurile, imi refac fortele si o iau de la capat pentru ca unde sunt acum nu exista decat o singura directie -> "inainte" si o sa ajung acolo unde imi doresc pentru ca acolo ma asteapta "excelenta". Nu renunt la partea emotionala pentru ca de multe ori ea e cea care conteaza, renunt la drama inutila, parerile unor oameni "nuli" si la stresul provocat total stupid de scenariile nebune. Vreau sa cred ca exista ceva bun, cu multa munca. Vreau sa cred ca exista oameni interesati si de altceva decat de barfe si care pot accepta si alte imagini in universul lor. Asa ca lumea mea se extinde si voi avea grija sa cuprinda tot ce inseamna "dezvoltare" asa ca incepeti de acum sa realizati ca totul e vast si o sa va acapareze la un moment dat, important e daca il accepti si te supui sau te lupti si il imbunatatesti.
*
Good luck dears!
*
L.I.B
*
marți, 12 aprilie 2011
Azi am inceput un nou capitol, am scris deja cateva pagini si am rupt altele. Azi am rezistat cu brio la prima durere de cap fara scapare. Ma bucur ca am incheiat un volum si ca am lasat acolo oameni de care sper sa nu ma mai impiedic prea curand. Nu il neg, il accept timid sperand sa ma bucure cumva in totalitate. Azi m-am simtit completa si plina de goluri. Azi am invatat ca exista oameni excelenti in ceea ce fac, pasionati, entuziasti, care se bucura de un cod si de un "form" mai mult decat orice. Azi am invatat ca exista prieteni si atat. Azi am mers pe un drum lung dar mi-a placut. Cifre, statistici, planuri, ganduri mari. Dar ieri...Ieri am invatat ca despartirile sunt grele, lipsite de umor si pline promisiuni. Ieri am realizat ca increderea intr-o persoana reprezinta doar o simpla "unealta" pentru ea.
*
Nu imi place cum reactionez in anumite momente, am lipsuri mari, o atitudine care enerveaza in clipe dar mereu am stiut si am demonstrat ca atunci cand dau, dau tot si ma astept sa primesc minimul de respect in acele momente. Poate nu a fost cea mai buna metoda sa "zic adio" unei prietenii dar nici sa o continui fals si prost. Decat sa traiesc in negare prefer sa las stalpul dupa care ma ascund uneori si sa ma decid ca continui fara acele lucruri care ma deranjeaza. Daca dovezile si promisiunile au fost doar ca sa fie atunci cred ca cel mai corect ar fi sa nu se insiste si sa se minta sperand ca poate persoana "nu s-a prins". Nu mai exista ieri "aici" si maine "acum"...or are you fully in or are you fully out... si pentru moment s-a decis, deci fara scuze penibile si intrebari retorice. Normal ar fi sa iti asumi decizia, rolul murdar pe care l-ai jucat si sa te sustragi fara insistente care s-ar putea termina urat. Asa ca "enjoy;;)"
*
Acum ca e bine, noi suntem bine (:x m.o.a.o.), ele sunt bine...o alta zi ma asteapta si ma entuziasmez ca un copil cand vede cadoul dorit...va fi greu dar se va merita!
*
Smile until the end and beyond because it's awesome even when it's not!
*
*
L.I.B:*:*:*
*
*
Nu imi place cum reactionez in anumite momente, am lipsuri mari, o atitudine care enerveaza in clipe dar mereu am stiut si am demonstrat ca atunci cand dau, dau tot si ma astept sa primesc minimul de respect in acele momente. Poate nu a fost cea mai buna metoda sa "zic adio" unei prietenii dar nici sa o continui fals si prost. Decat sa traiesc in negare prefer sa las stalpul dupa care ma ascund uneori si sa ma decid ca continui fara acele lucruri care ma deranjeaza. Daca dovezile si promisiunile au fost doar ca sa fie atunci cred ca cel mai corect ar fi sa nu se insiste si sa se minta sperand ca poate persoana "nu s-a prins". Nu mai exista ieri "aici" si maine "acum"...or are you fully in or are you fully out... si pentru moment s-a decis, deci fara scuze penibile si intrebari retorice. Normal ar fi sa iti asumi decizia, rolul murdar pe care l-ai jucat si sa te sustragi fara insistente care s-ar putea termina urat. Asa ca "enjoy;;)"
*
Acum ca e bine, noi suntem bine (:x m.o.a.o.), ele sunt bine...o alta zi ma asteapta si ma entuziasmez ca un copil cand vede cadoul dorit...va fi greu dar se va merita!
*
Smile until the end and beyond because it's awesome even when it's not!
*
*
L.I.B:*:*:*
*
duminică, 3 aprilie 2011
Azi...
..sunt dezamagita
..ma pierd
...ma pierzi
...nu imi pasa
...ma enervez
...sunt negativa
...si vremea e la fel
..te prefaci ca nu intelegi, cand de fapt nu vrei
...ma chinui
...imi revizuiesc planuri
...si prietenii...
...arunc promisiunile
...si imi construiesc altele
...ma intreb "cum?"
...ma doare, dar imi revin
...e ceata
...si nu mai am un loc...
...ma sufoc
...sunt in alta lume
...ma bucur ca va e bine!
...acum, inchei!
*
..pentru ca mi-e dor!
*
l.i.b.
..sunt dezamagita
..ma pierd
...ma pierzi
...nu imi pasa
...ma enervez
...sunt negativa
...si vremea e la fel
..te prefaci ca nu intelegi, cand de fapt nu vrei
...ma chinui
...imi revizuiesc planuri
...si prietenii...
...arunc promisiunile
...si imi construiesc altele
...ma intreb "cum?"
...ma doare, dar imi revin
...e ceata
...si nu mai am un loc...
...ma sufoc
...sunt in alta lume
...ma bucur ca va e bine!
...acum, inchei!
*
..pentru ca mi-e dor!
*
l.i.b.
sâmbătă, 19 martie 2011
joi, 17 martie 2011
Nu pot sa scap de senzatia ca totul se poate prabusi in orice clipa. Sunt perioade si perioade, de acord! Dar lumea pare umbrita de situatia in care se afla, voit sau mai putin voit. Plafonarea devine predominanta, iar zambetul apare doar pe la colturi. Esti tu si restul, asta e sentimentul. Si nu as mai vrea sa fie asa, nu ieri si nici azi. Plec doar ca sa ma intorc si dorm doar ca sa ma trezesc. Tot ce era intre nu mai are valoare. Aud incurajari si ma simt ciudat, pentru ca nu le pot indeplini dar nici nu am cum, tinand cont ca nu am nevoie de asta doar de descarcari mai mult sau mai putin linistite. Devin supra-saturata de locurile mici, de aceleasi strazi, de rutina si de orice departare a lor. Nu caut vinovati, nu caut solutii dar..e sentimentul de regres. Nu imi place, dar ma conformez! Pe moment..apoi totul devine un haos in care caut portita si o gasesc dar se inchide prea repede pentru ca eu merg pe incredere si pe "wa'ever" decat pe munca si efort....yep, too comfy for this present! Asa ca, tb sa ma adun [!] si sa imi fac planul, ca nu se mai poate! Noi suntem multi iar ei ofera putin. Iar ca sa ajungi in acel "putin" my god, u have to be some kind of a freakin' genius ...
*
rememb!
*
joi, 10 martie 2011
marți, 8 martie 2011
Trece timpul, repde, incet, nu cum mi-as dorii. Zilele au piedici, noptile nu au esenta. Sau cel putin in prezent asa e. Sunt pauze mici in care totul e complet, iar timpul e dulce! Spatiul e insuficient, devine insuportabil si kilometrii ne sufoca. Acolo, aici, nu acum, in viitor, probabil, sperante, asta inseamna prezentul. Oricum, se schimba cand e soare, e mai usor. Iar azi e un pic mai simplu. Azi e vorba despre noi, sexul slab, frumos, gentil, sau mai putin gentil, minunat. Sunt mii de adjective pe care ni le putem atribuii si in aproape aceeasi masura si ei si le pot. Dar azi suntem doar noi, azi credem tot ce e frumos, lasam uratul la o parte si ne simtim speciale. Over-rated or not we are cool b-)! And today shows it!
Azi, nu mai e vorba doar despre Mama (desi in fond cam doar ea e), azi e vorba despre fetele/femeile din viata mea care imi construiesc zambete si imi coloreaza gandurile, care mi-au fost mai mult decat aproape, au stat acolo cand le indepartam si ma imbratisau cand clipele deveneau insuportabile. Ele au avut mereu cuvinte cand eu mi le pierdeam pe ale mele si planuri cand ma pierdeam in amintiri. Au fost marea si nisipul meu iarna. Au fost si vor mai fi. Sunt frumoase, destepte, mame sau doar fice acum, puternice, cu drama, sau mai putin drama, cu orgolii subtile sau mari, cu cele mai frumoase zambete, si cei mai mari ochi (:-"), blande, cu istorie sau cu un viitor istoric, calde, evil-ish, libere, cu cele mai diferite personalitati si cele mai interesante opinii, calme, sangvinice...ele sunt! Sunt mai mult de atat...sunt ale mele si asa vor ramane! Iar lor le multumesc pentru ca sunt ...tot ce mi-as dori:
- cele 2 mame ale mele (:D, Mami V. este...Minunata)
- Ilham (evil sis:)) )
- Emma (nu stiu ce m-as fi facut fara ea)
- Marusia (god damn, my soul-twisted-4ever-sister)
- Cristinutza (echilibru...oricand :x)
- Madalina (cuz DIVA is the female version of a Hustla :> )
- Mericioaicaaaa (never get tried of :D)
- Alinush (pentru ca esti mai tare decat de Chuck N. )
...U COMPLETE ME!!!!!!! :D
:x lovely u !
*
[l.i.b.]
luni, 14 februarie 2011
E un sentiment intors pe dos, vazut intr-o umbra si simtit in extremitati.
Incepe usor, ca o dimineata de vara, cu o privire... cu pasi mici te arunci in gol chiar daca cuvintele te tin. Nu iti pasa si tot ce vrei e sa pastrezi ceva din celalalt. Egoismul sau pur si simplu nevoia de a simti te imping catre limita. Nu e sanatos dar in acel moment nici nu vrei asta, vrei doar sa ramana. Iar apoi intri in sevraj, cu inima tremuranda, cu privirea in ceata si cuvintele haotice, cu mintea vraiste si trupul nepasator. Si trec zile, reprosuri, caderi si minuni pana realizezi ca de fapt nu asta inseamna sa "pastrezi"... Iti revii adunand bucati din tine, construind din nou gandurile si linistindu-ti inima. Zici ca azi iti e mai bine, crezi de fapt ca azi iti e mai bine. Nu mai vrei sa il vezi plecand, dar nici nu ii mai furi obsesiv din promisiuni. Chiar daca pleaca, tu vei fi acolo...mereu vei fi acolo cu totul strans, zambind si cautand momentul in care va reveniti....A doua zi e cel mai greu, nimic nu e complet si totul se scalda intr-un intuneric sufocant. Si reincepi sevrajul cu mai mult curaj chiar daca acum traiesti intre doua trenuri, mereu pe fuga, mereu pe jumatate...stiind ca la un capat e ceea ce vrei, ceea ce te poate scoate dintr-un cosmar sentimental...
*
[I need you like the moon need the moon to shine,
every second you depon my mind.]
*
miercuri, 26 ianuarie 2011
Azi inseamna dualitate mai mult decat de obicei. Azi e ziua ta..si sunt mandra de legatura dintre noi...Azi sper sa zambesti cum nu ai facut-o vreodata. Azi vreau sa iti aduci aminte, ca orice s-ar intampla tu vei ramane cea mai importanta..3 ani! E putin, probabil, dar suficient de mult ca sa imi dau seama cine esti si cat de minunata poti fi.. Amintirile le ai si tu, le am si eu...si le traim de fiecare data cand vorbim...Distanta e doar o joaca pentru ca asa cum ti-am zis "tu reprezinti o intreaga camera pentru mine"...Asa ca "la multi ani Habibi!" ...
[and i do anything necessary for her...So don't let the necessary occur..]
*
duminică, 23 ianuarie 2011
*
O sambata pierduta in imagini si fum. Alte intrebari ce nasc alte semne. Tigarile tale favorite si o speranta. Repetarea aceluiasi gand si scenarii cladite cu atentie si pasiune. E o liniste pentru ca urmeaza o furtuna. E nimic pentru ca urmeaza tot. Continut slab si vag. Patul e gol. La fel si peretii. Camera s-a transformat intr-un instrument de tortura pastrand vii amintirile. Le derulez la infinit si o iau de la capat de fiecare data. Discutii lungi, prea lungi, sfaturi proaste, bune, ale lor, mi le insusesc cuvant cu cuvant. Aleg. Raman la ce imi convine sau le ce se muleaza pe situatie. Suspiciuni aruncate degeaba din cauza unui trecut imperfect. Dorinta de a schimba sau de a stabiliza se dilueaza in realitatea construita. Particica cu particica, pierd sau castig raman adepta viitorului. Sentimentul de dezamagire si distantarea sunt piedicile in fata unui drum drept dar greu. Ganduri trec, raman, influenteaza. Nu mai exista pauze si nici modalitati de sustragere. Acum e un mare haos, in care incerc sa gasesc o liniste care nu imi apartine inca. Vizualizez si ma entuziasmez, dar nu scap de sentimentele de teama. E o noua zi, un alt sfarsit, un alt vis, un noua incercare. Revizuim si repetam maine. Altfel. Dar pana la urma la fel. Nu ne mai jucam, nu ne mai amestecam, sunt alte directii care iti cer rabdare si toleranta, pastrare si confesiuni pe jumatate. Nu mai e plin, dar incercam sa transformam unele adevaruri in minciuni, ignorand. Vreau, ca intodeauna, dar concluzia e mereu alta. Vreau, ca intodeauna, dar voi ramane in incertitudine pana la clipa "0"....iar asa incepe numaratoarea inversa, in care haosul va fi bine conturat, iar limita dintre bine si rau se va pierde cand voi alege. Nu mai e azi, iar planul reincepe, derulandu-se intr-o rutina deranjata doar de zgomotele provocate de conexiunile prost facute aleator.
*
Dar orice s-ar intampla, sperand sa gasesc acel ceva...
You introduced me to life, that I’ve never known
When I’m by your side that’s when I’m feeling home
And my only attempt is to make you smile, I promise
So believe what I say when I say I’m real
Cuz there ain’t no mistake in the way I feel
Baby open your heart and accept this love, I give you
Over the others, over my pride,
Over the faults I have in my life
I choose you
Over the others, over my pride
Cuz you’re the best thing, in my life
I choose you
Said I knew it was right, so I took the chance
Disregarded the challenge of the circumstance
Now you're too big a part of me to let you go, I promise
So despite the way that I make mistakes
And despite the direction this love may take
You can always be sure of me just have faith,
I got you , this much is true
*
duminică, 16 ianuarie 2011
Cum te obisnuiesti?
Cum e cu rabdarea?
Cum faci timpul sa treaca repede intre intervale?
Care e limita?
Unde e manualul de instructiuni?
Cum contracarezi efectele adverse?
Cum acoperi clipele goale?
Cum dai sens serilor?
Ce faci cu orele moarte?
Unde te opresti?
Cum continui?
De ce continui de fapt?
Mergem inainte, asta e singurul raspuns....
*
*
...Nu ştiu cine a zis
De un posibil abis
În care el şi ea se aruncă
Astăzi simt cumva că numai
Dragostea ta e pentru mine
recunosc
Nu ştiu cine-a greşit
Nu ştiu cine-a iubit mai mult
Mâine sigur o să-ncerc să te
iubesc mai mult ca ieri
Şi dacă, poate n-ai să mă crezi
Mi-e dor de tine,
Încearcă şi ai să vezi
că ţin la tine.
Sunt nopţi fără tine
Seri întregi încerc să te găsesc
Sunt nopţi fără tine, draga mea!
Nu ştiu cine a zis
Că cerul poate fi atins
Trebuie să ai răbdare
Într-o zi a venit
Destinul mi-a dăruit
Un curcubeu
Aş putea să-ncerc să urc încet,
încet către tine
Şi-n ziua ce va veni
Tot mai mult voi iubi
Căldura ta
Şi poate , dacă n-ai să mă crezi
Mi-e dor de tine,
Încearcă şi ai să vezi
Că ţin la tïne....
marți, 11 ianuarie 2011
Nu am vrut sa fac un review al lui 2010, nici prea multe planuri pentru 2011. Totul s-a derulat mult prea rapid pentru a simti ca a mai trecut un an, pentru a intelege de fapt ce este, ce a fost sau ce ar putea fi. Nici nu stiu unde am pierdut sirul, cert e ca a fost "un fel de 2 feluri". Am zambit, am ras cu dureri de maxilar, am plans, am visat, s-a intamplat, am pierdut, am continuat...si totusi a fost un an bun, despite of everything. Au fost insa, momente memorabile, clipe de neuitat sau vrut uitate, zile care vor ramane intiparite mult si bine. Deci, ce a facut anul un an aproape perfect au fost urmatoarele lucruri:
- intalnirile memorabile din Dune, MC si Geenie;
- mini excursia in Constanta cu arhicunoscutul NTM;
- luna intens lucrata cu Diva;
- Costinestiulus si Navodarius;
- cafelele de la spicu;
- terminarea facultatii;
- "Family Portrait" cu Miss M.;
- Zodiar, bha, Zodiar :))
- ploaia de stele;
- 17 Iulie;
- 26 Septembrie;
- Brasov;
- Suie Paparude;
- All the 4th of December;
- intalnirile random cu miss M in cele mai random momente;
- de fapt all the summer!
- Viata mea Sociala!
- Craciunul [the best i've ever had!]
- ultimile clipe din an!
That's all for now!...tie ce ti-a placut in 2010?
*
Melodia 2010
*
luni, 10 ianuarie 2011
Pentru ca saptamana se anunta a fi un pic mai altfel, mai plina, mai ...nu ca cele care au trecut..simt nevoia sa imi confirm, sa imi construiesc si sa imi pastrez anumite lucruri in minte. Dar pana la detaliere...
*
Cu cat judeci mai mult, cu atat iubesti mai putin
Honore de Balzac
Oamenii strica fiecare clipa de romantism prin încercarea de a o face sa dureze pentru totdeauna.
Oscar Wilde
The sentiment of love presupposes the sentiment of ownership.
Intamplator, oricine poate iubi.
F. M. Dostoievski
Dragostea nu pune multe intrebari, deoarece, daca incepem sa gandim, incepe sa ne fie frica. E o frica inexplicabila, nu poate fi exprimata prin cuvinte. De aceea nu intrebi, faci. Paulo Coelho
Este greu sa judeci lucid pe cineva pe care il iubesti.
Andre Gide
In iubire totul se schimba, toate devin insemnate: din-trun nimic se naste un colos.
Tudor Arghezi
*
[l.m.p]
*
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
*
Incep anul asa cum trebuie, cu un zambet nebun, cu o nevoie incapatanata de a pleca, cu privirea de copil si cu acele cuvinte care imi tot zburda prin minte... revenim...
*
[t.i]
You knew me better than anyone ever
And I remember your very first letter
We were so young and all that we wanted was more
We feed each other like rebels on Harley's
And I knew how to enter your body
But at the speed that we drove we were bound to wash out
We flew...
We flew, rockets to the sun
Knowin' we'd crash and burn
That's the risk we run when you fall, in love
And I could read every word you were thinking
You gave me something I never was given
It was heaven and hell all at once as we laughed, and cried
There always needs to be one that is willin'
To throw a rope down to someone who's slippin'
But sometimes you gotta know when to let it go...
*
Incep anul asa cum trebuie, cu un zambet nebun, cu o nevoie incapatanata de a pleca, cu privirea de copil si cu acele cuvinte care imi tot zburda prin minte... revenim...
*
[t.i]
You knew me better than anyone ever
And I remember your very first letter
We were so young and all that we wanted was more
We feed each other like rebels on Harley's
And I knew how to enter your body
But at the speed that we drove we were bound to wash out
We flew...
We flew, rockets to the sun
Knowin' we'd crash and burn
That's the risk we run when you fall, in love
And I could read every word you were thinking
You gave me something I never was given
It was heaven and hell all at once as we laughed, and cried
There always needs to be one that is willin'
To throw a rope down to someone who's slippin'
But sometimes you gotta know when to let it go...
*
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
