An constient

Am tot amanat sa scriu despre anul meu si ce imi mai propun. Asa fac in fiecare an, imi fac evaluarea si imi pun obiective. In fiecare an, au devenit din ce in ce mai elaborate, cu plan, cu milestones si timeline (wtf?). In sinea mea, eram mandra de cat de organizata eram dar uitam mereu "calitatea" mea principala: procrastinarea dar chill, daca incep de maine, e timp :)). Daca e ceva ce vreau sa schimb musai la mine, e asta, cum puii mei sa nu mai aman? Da stiu, mingea e la mine, doar eu pot schimba, daca cred, se intampla... iei! Nu stiu altii cum sunt, dar eu mi-am luat carti pe acest subiect complex si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ...aman citirea lor :)) Yep, sunt o procrastinatoare (nu cred ca exista cuvantul :-s ) cronica, imi pare rau!

Anyhow, revenind :D Uitandu-ma la ce cum a fost, ce a fost, ce s-a intamplat, pentru mine 2014 a fost un an.. inert. Un an in care m-am pus pe locul 2 si am trait asa intr-o rutina, plangandu-ma de tot. Daca s-ar da vreun premiu pe asta as castiga premiul pentru biggest whiner of the year :)) ce trist! Un an in care (credeam eu) e ok sa nu spui ce te deranjeaza si sa amenajezi sentimentele celorlati si sa ii faci mereu sa se simta bine. Cele 364 de zile au trecut repede, cu emotii multe, intense, opuse de ma lua ameteala, cu comparatii, cu dorinte, cu intrebari retorice, cu frustrari si nevoi. Generalizand, m-am concentrat pe ce nu trebuia. Am si invatat multe, am descoperit la fel de multe, m-am revoltat in sinea mea, mi-am promis, jurat ca nu voi mai face acele greseli. M-am intors catre oameni pierduti prin listele mele de to do. Probabil ca nu am fost cea mai buna prietena, sora, fiica, sotie, colega dar stiu ca nu am avut niciodata intentii rele (pai, nu intentia conteaza? :)) ). Nu as vrea sa ma intorc in trecut, nu prea am regrete si sunt bucuroasa ca am avut toate acele momente pentru ca am crescut si acum stiu exact ce vreau sa fiu si ce nu. Din pacate, nu am descoperit raspunsul la intrebarea magnifica (ce vreau sa fac) dar stiu ca e ok, stiu ca am nevoie de experiente multe si numarul lor limitat din trecut m-au facut sa simt ca "atat merit". Ce mega bullshit! 

Ce evaluare dubioasa  dar nici nu stau sa scriu despre toate lucrurile pe care le-am realizat, mi se par infime pe langa ce trebuia sa realizez si conta. Nici nu sunt o nerecunoscatoare sau o "oportunista", sunt doar realista si cred ca potentialul e mare si genial! 

Trecand la anul nou, fara decizii fistichii sau "new year, new me thinking". Nu mi-am mai facut listele si ma simt bine, usor pierduta, dar foarte bine. Normal ca mi-am propus lucruri dar vreau sa le am in cap bine definite, mereu, ca niste principii si sa traiesc cu ele si prin ele, fara slabit njdemii de kile, fara sa cuceresc lumea, fara sa fiu cea mai buna ..ceva, fara limbi straine, fara "de maine", fara prea multa critica pentru mine si pentru ceilalti, fara menajat, fara prea mult plans sau pus prea multa presiune pe karma, fara planuri de dezvoltare si fara sa ma explic! Vreau doar, cum ziceam si mai sus, sa am cat mai multe experiente noi, sa am parte de atat de multa iubire pe cat dau si sa rad pana imi e rau (zilnic, daca se poate)! Si, da, mai e ceva ce vreau, sa fiu sincera complet si sa incetez cu judecatile si prejudecatile. Poate si cu asteptarile :D

Ce haotic pare, oh well, let's try it this way also! 

*

*