Fara ploaie...

*


       Niciodata nu mi s-a parut mai deprimanta ploaia decat in seara asta...Ceea ce candva imi spala emotiile, in seara asta mi le-a acoperit cu un sentiment de coborare. E greu in tot intunericul sa gasesti acea bucatica de lumina care sa te transpuna intr-o stare de bine. E greu sa gasesti iesirea in toata confuzia creata. Nu imi place cand nu stiu cum sa reactionez, cum sa fiu eu dar nu eu, cand merg pe apa cuprinsa de teama ca din moment in moment o sa ma cufund si o sa ma uit. Secundele trec, scenariile se cladesc atent cu scopul de a ma darama iar clipele de dupa transforma minutul de fericire in instabilitate...


      Cum e sa iti calculezi orice pas? Cum e sa te gandesti la absolut orice miscare? Cum e sa vezi inevitabilul inainte de dezastru? Cum ar fi sa castigi de fiecare data? Ar fi un joc de sah, total tehnic, absolut previzibil. Si daca mie mi-ar placea previzibilul? Si daca macar o data as prefera sa stiu si sa fiu sigura decat sa ma las dusa de val? Si daca azi nu vreau sa mai risc? S-ar pierde tot? As incheia totul inainte sa incep? Sau as castiga tot dintr-o singura miscare? 


      Cate intrebari, cate pierderi, cate complicatii, cate pauze... Le adoram, le imbinam cum voiam eu, le puneam pe masa cand aveam eu chef. Dar ploaia le-a stricat... Le-a schimbat, si au devenit total respingatoare! Urasc ploaia, ma duce intr-o stare dubioasa, in care totul pare inaccesibil si gandurile se transforma intr-un mod continuu si aleator...


Dar azi nu mai e vara...acum e toamna si e altfel...


*


Melodia serii...




While I had from the sun
It's better if you don't understand
Cause you wont know what it's like
Til you try
You know I've been waiting on the other side
And you, all you gotta do is cross the line
I could wait a whole life time
But you just gotta decide


*

Lucky...

*

This is for you...my past...





*

1000+ ways of global change

*


Sunt peste 6 miliarde de lumi si inca pe atatea suflete in ele. Sunt 36 de miliarde de posibilitati de a o schimba zilnic. Si mai mult de 99% dintre ele sunt uitate, ignorate, neacceptate. Motivele sunt evidente si tin de comoditate in mare, de ceea ce ne-am obisnuit. In fiecare moment, sunt miliarde de pasi facuti catre maine! Dar foarte putini realizeaza ca acel maine cateodata vine mai repde si ajungi sa ai un trecut gol in spate.  


Zi de zi, observ cum aceiasi oameni cu aceleasi fete se duc sa isi castige "painea" dar nu le stiu povestea. Ii observ, incerc sa ii ghicesc, sa ii citesc, le vad tristetea sau bucuria si dispar. Nu e nicio problema, ii revad maine! Pentru ce? Nu fac parte din lumea lor cum nici ei nu fac parte din a mea. Dar am putea. Mereu exista posibilitatea. Mereu putem avea ceva de zis, ceva de oferit, ceva de simtit, de gandit...ceva ce ar putea sa schimbe macar o poveste. 


Suntem inconjurati de o realitate in care toata lumea da vina pe altcineva, in care frumosul e inlocuit de superficial, in care exagerarea e principiul numarul 1. Ne agitam pentru ceva ce nu e al nostru. Aruncam cu vorbe, ascundem sentimente si ranim orgolii. Ne asumam castigurile altora si acuzam cand un rau este facut. Mereu va fi altcineva care se face vinovat. Niciodata noi! Pentru ca mereu o sa mergem pe premiza "ca un singur om nu poate schimba ceva" sau pe cealalta mai nociva "lasa ca se va ocupa altcineva de rezolvarea ei". Si atunci cum putem sa ne implicam intr-un bine a altcuiva dar atunci cand intr-adevar se trece printr-o criza sa zambim dragut si sa dam vina pe "aia mai mari", asteptand in acelasi timp o rezolvare data "tot de aia mai mari". Unde e implicarea? Unde ne pasa? Unde evoluam?




Se fac campanii, se spala pacate in public, se scrie mult si prost despre umanitate. Avem roluri bine definite dar nu observam ca tine de noi sa le "upgrad-am". Le luam, le traim si trecem la urmatorul nivel, scapand din vedere ca progresul nostru tine de cat de mult am stiut sa profitam de rolul anterior... E urat sa vezi cum zilele se scurg ca printr-o clepsidra si tu, tot in acelasi loc esti ca si ieri. Si incepi sa iti cauti vinovati, sa le atribui esecul tau, sa te gandesti la " daca ai fi avut si tu o oportunitate ai fi fost mai bun". Dar ai avut! Ai avut zeci de oportunitati la care ai inchis ochii si nu erau aparent suficient de satisfactoare pentru tine. Esti inca la inceput, mereu esti la inceput pana la sfarsit. Nu poti da timpul inapoi dar te poti mobiliza si totusi e mai bine sa crezi ca se va ocupa cineva si de tine. SI treci inconstient prin viata, lasand firimituri din tine pe care nu le mai poti recupera, ajungand la stupidul regret "de-as putea sa dau timpul inapoi". Nu e timp de regrete, e timpul sa schimbi...e timpul sa ai curaj si sa iti cauti in fiecare rol acea portita catre evolutia ta. E timpul sa schimbi o poveste...a ta!...




*


Melodia..:D... 









...when i'll be older..
...i'll be stronger...
...they'll call me freedom...

Nu tinea de tine...

Dureri de cap gasite in momente inoportune, goluri lasate ca niste firimituri  ce se adancesc si nu duc niciodata inapoi, nopti pierdute pe gandurile tale si pe intrebarile mele, zambetele din cauza a "ce ar fi fost daca", zorii zilei de atunci si de acum, privirea pierduta. 


Cum perfectiunea poate fi atinsa asa greu iar pierderea ei presupune o fractiune de secunda? Inca o fractiune si devine eterna. Iar eternitatea pare asa mare incat provoaca frica dar de fapt nu durata ei e cea care ridica sprancene si stramba din multe nasuri ci toate punctele de suspensie aparute fara sens, pauzele in care ti-ai dori sa sari direct la final sperand sa retraiesti inceputul. Ambiguu dar perfect.


Ajungi intr-un punct in care realizezi ca nu mai tine de tine si urasti, te urasti pentru ca tu stii ce vrei si pentru ce ai risca. Urasti de fapt ca nu stii pentru ca de data asta nu ai cum sa citesti in carti sau in stele, sa traiesti experienta, sa iti povesteasca cineva pentru a stii. De data asta trebuie sa astepti si sa speri ca vei afla. Tine de celalalt si nu vrei! Dar devii familiar cu nestiinta si trece si te trezesti intr-o zi cand descoperi si nu intelegi care mai e rostul. E prea tarziu, nu mai ai nevoie iar faptul ca acum nu mai e atunci, ca tu nu mai esti ea din trecut, ca ai inteles ca e pierdut, schimba variabila "celalalt", transformandu-l intr-o constanta cu care te inveti si isi pierde din valoare pentru ca rezultatul e mereu acelasi iar pe tine deja nu te mai  intereseaza. Desi candva, cumva, ti-ai jurat imposibilul pentru acel imprevizibil. 


Si iar urasti, dar nu pe tine de data aceasta. Ci pe celalalt. Pentru ca...sunt sute de motive. De fapt, pentru atunci care a devenit prea tarziu iar acum- neincapator. Nici macar tresarirea nu a mai pastrat-o pentru ca nu...tinea de tine. Iar concluzia doare cel mai tare. Si detesti sentimentul de a vrea ceva ce nu poti avea. Dar te obisnuiesti chiar daca e sacaitor si cauti portite, si te arunci in cuvinte si in comportamente contradictorii construind o imagine falsa, usor instabila. Dar macar te-ai obsinuit....


*




Melodia serii...







They call me white sinner, black martyr, live wire
Fire starter, jungle brother, red neck cracker, freak of nature
New world slacker, sex junkie lookin' for a dealer


*

Intre..

Azi incep repetandu-mi "rabdare!". Azi incep sa ma gandesc ca nu e cel mai bun sentiment pe care as putea sa il simt. Am incercat de mii de ori sa las trecutul sa fie trecut si azi sa devina maine. [Scriu si sterg!]. Ma multumesc deseori cu un zambet sau un cuvant, pentru ca e nevoie doar de atat cateodata ca sa continui. Dar asa cum unii obosesc sa mai caute ratiunea asa am inceput si eu sa obosesc sa caut, sa urmaresc, sa ma imbarbatez, sa interpretez, sa analizez cu speranta "ca poate". Unii nu dau nimic, unii dau totul, unii sunt aici iar unii dispar in confuzie. E un cliseu sa cred ca daca ma tin de ceea ce cred, totul va fi bine. Si stim ca cele care dor cel mai mult sunt cliseele. Nu se poate cu forta, nu poti sa impui altcuiva ce sa creada, ce sa simta, ce sa faca...nici macar nu poti sa ii faci sa regrete pentru ca pana nu le revine "mintea in bocanci" tot ce faci e ...degeaba.


*
A fost un weekend nebun, frumos, incomplet dar plin! Au fost cuvinte spuse din "prea multa dragoste" [ain't that cool hon?], surpriza fantastica si obisnuinta de care incep sa ma plictisesc. [ 3 words, 8 letters, because love has a new meaning and girl u deh pon my mind all the time :*M.]. Incredere, am realizat ca e cel mai greu lucru pe care poti sa il faci. E vorba de vulnerabilitate, te oferi pe tine cu toate slabiciunile tale unei alte persoane fara sa te gandesti ca ar putea cumva sa o intoarca impotriva ta. Mereu am crezut ca pot avea incredere oarba in alta persoana, si chiar credeam pana in momente stupide cand totul se darama. Asta inseamna mii de lucruri si sunt enervante! Da, e nevoie de cunoastere, de a lasa comparatiile, de puterea de a trece peste tot si de a urma aceea persoana in toate cercurile dubioase. Greseli, sunt omenesti dar pot distruge tot! Greselile facute din neincredere sunt si mai "jignitoare". Dar totul se repara atunci cand vrei si chiar iti doresti sa fi asa cum nu poti fi cu altcineva decat cu aceea persoana. De asta, I will never ever doubt of u! [simteam nevoia sa scriu asta pentru ca distanta va fi cel mai greu lucru care putea sa se intampla si don't worry ochii care nu se vad isi duc dorul zilnic si des:D]


*

Acum incepe saptamana in care totul ajunge cumva la un sfarsit, frumos, dramatic, amuzant...dar sfarsit. Nu imi place sa imi iau ramas bun, dar sunt obligata. De fapt, o sa fie bine, pentru ca timpul va trece, iar apropierea dintre 2 persoane trece de unele limite statale. :D.. Si totusi, sa mai am rabdare sau sa trec o data pentru todeauna peste conceptia mea stupida? Sa imi mai urmaresc dorinta sau sa o las sa dispara? Sa mai sper sau sa uit? Ce ma enerveaza cand nu tine de mine! Dar pana atunci, let's go and have a great week...




*


Melodia zilei...



El Negro - Mi-e dor de tine
Asculta mai multe audio muzica

There goes another one...

Is time to love

Time to give these words new meaning

Time to leave what of your zone of comfort

And come it's time to be great

Time to be strong

It's time to move

We all see what is going on around us

Time to clean-up the mind

...

And then walk the walk

ULM

*


De ce?Pur si simplu de ce? Simt ca ma indrept spre nicaieri, cu pasi mici, cu zambete rupte ma apropii... Zilele au inceput sa isi piarda sensul, pentru ca ma invart intr-un cerc imaginar trasat atent de greselile trecutului. Respiratia devine tot mai greoaie, sentimentele se amesteca in viteza,  timpul incetineste iar clipele devin eterne. Nu astea, nu acum. Nu e momentul, ai rabdare, continua! Cuvinte proaste....cuvinte spuse noaptea..




Refuz, zic nu, ma mint ca poate intr-o zi o sa ma trezesc si o sa fiu alta, o sa deschid asa cum trebuie povestea si o sa traiesc doar pentru ceea ce vreau, merit si ma merita. Nu stiu cand o sa te trezesti si o sa realizezi ca alegerile au fost gresite, ca actiunile au fost lase si ca in loc sa risti si sa construiesti un lucru bun ai dat inapoi orbit de ganduri trecatoare. 




E un pic cam ciudat cum totul devine fad si ne prindem in alte jocuri ale altor persoane. Ne salvam cu greu si iesirea pare de negasit. Drumul intr-adevar are doar un singur sens iar "marsarierul" ar trebuii sa iasa din calcul. Dar cum algoritmul nostru e cateodata gresit, dam inapoi si dam inconstient fara sa realizam ca realitatea noastra ne-a depasit si e goala. Asa cum sunt si eu. M-am intors din multe motive; stupide, valabile dar ireale la sfarsit. Raportul e ambiguu, ratiunea e inlocuita de afectivitate iar continutul e de forma. Interpretabil in esenta, stau in acelasi loc, nereferindu-ma la el propriu zis, pentru ca vreau si sper ca se va intampla un miracol. Luat statistic, cred ca sunt sanse mai mari sa castig la 6/49 decat sa se intample acel miracol. Tot ce imi mai ramane, e sa incep sa caut adevarul si sa imi revin, pentru ca aprecierea nu se va realiza si nici nu mi se va intampla totul doar pentru ca merit. Suna agresiv sa zic ca lupta e a mea si ca am ales sa invat pe partea mai grea dar asa e... cateodata e nevoie sa te fortezi un pic, sa te arunci, sa ai coloana si sange in cojones pentru a scapa de acea parte care te tine bine infipt aici. Nu e de mine, eu plec inainte...


*


Melodia serii...[un pic tragica:))] 





*

Today

*

"Today I'm missing you!
Today I've got nothing on you except everything...
Today I want you but i don't know what for
Today I will hold you in my mind
Today I'm going back to you
Today...be my Today.."

*
Yep, sun again but it's not enough..Monday, remember that candy is dandy, but liquer is quicker =)...




..you'll never change what been and gone...


*

First smile!

*


Ia uite cum se schimba roata...cine spunea ca Septembrie e trist? No freakin way...Asa ca let's enjoy it pe acorduri de mister Pascalito...:D..
[i will miss summer! i will miss that f*cking happy day! tell me you will miss it too... ] 




                                                                                                                                    *







Buna dimineata Galati...
[..]
Faceti loc yo! :D




*