Blocaj

Gandesti prea mult sau chiar deloc... cred ca cea din urma e mai usoara, e mai acceptabila, e mai putin dureroasa. Prea multe conexiuni, scenarii indepartate si complicate, mereu un alt nivel atins, o alta emotie panicata, multi pasi inainte absolut inutili, o privire, o secunda si suntem .. prea departe! 
Cum le opresti sau macar, cum le dai sens? Ce iti doresti si ce realizezi acum? Cum afli limita cand in fiecare zi e un gand in plus, o traire mai intensa pe care nu o vrei? Ce vrei de fapt? 
Si intrebarile pot continua, ca intr-un ciclu ce se repeta la nesfarsit. Incerc sa respir, sa inchid ochii si sa imi dau speranta, dar fug... cu o privire in gol, cu o imagine amestecata, cu un "nume" care ramane blocat. Vreau sa fie clar, vreau sa ma las macar pentru o secunda intr-un val de optimism nebun si sa am doar zambete in cap. Dar ma regasesc in aceeasi stare, cu aceeasi privire si dorinta catre libertate. 
E un pic amuzant si amar cum eu, ma consider cea mai fericita si nefericita parte a mea. E un pic amuzant si amar cum pot vedea binele si apoi sa simt tot raul ce va urma. Da, e amuzant sa stiu ca astept dar e amar sa nu stiu ce! Si apoi imi imaginez, si imi creez, si imi innebunesc fiecare gand pana devine doar o alta emotie aflata intr-o moarte clinica asteptand sa o resimt si sa ma scoata din realitate pentru o secunda. 
Vreau sa cred ca e mai simplu sa nu gandesti, e mai normal, e mai eliberator, mai linistit! Vreau sa nu gandesc!
*

don't be a maybe

Citind, mi-am dat seama ca fiecare poveste, trista sau voioasa, ma completeaza dar inca am inceputuri de terminat. 
Pana voi reusi sa incep cu adevarat si am o incheriere zgomotoasa, imi imbratisez trecutul si imi vreau emotiile. Ma vreau pe mine, mereu, eu pana la capat, impreuna cu tine!
Sa fie acel moment! 
*