duminică, 26 decembrie 2010

My merry U

Pentru un Craciun...perfect! 
[natty,one love, ponei, pisicutza, smiley, pinguini, it's so fluffy si tu!]


Chiar daca urmeaza, chiar daca va fi greu, chiar daca e incert, zambesc pentru ca trebuie sa fie bine! 


Multumesc! [I just want you for my own!]







*

marți, 21 decembrie 2010

Unul altfel

Simt cliseu in aer. Facand o comparatie intre anul acesta si ceilalti ani, simt ca mi-am pierdut acel "spirit al sarbatorilor". Daca in fiecare an de pe 1 Decembrie in mine se declansa o nevoie nebuna de avea luminite prin casa, colinde prin toate camerele si un zambet molipsitor pe fata, anul acesta imi doresc clipe lungi traite si simtite prin toti porii. Imi surade  idea de a deveni pentru cateva zile copil, de imbratisa zapada si de a vedea filme despre miracole. Dar azi raman la conceptul de idee. Pentru ca realitatea te loveste si observi cu indignare ca nu esti mai bun, ca fericirea a trecut, ca luminitele palesc, zapada se topeste sau devine sufocanta, iar luna aceasta devine doar o perioada de tranzitie, perioada in care ar trebuii sa revizuim liste, sa facem altele, sa ne promitem ca o sa fim altfel. Nu stiu de ce azi imi este greu sa mai cred in asta. Da, revizuim dar nu pentru ca vine sfarsitul unei perioade ci pentru ca e bine pentru sanatatea noastra. Da, facem liste pentru ca vrem mai mult de la noi. Si nu, nu suntem mai buni acum. Nu poti fi bun pentru o perioada, nu poti iubi acum si atat, nu poti darui doar azi. Pentru astea nu exista termen limitat. Poti fi egoist, gandindu-te doar la ce ai si ce faci, poti fi la fel gasind in tine acel lucru care poate schimba sau poti fi realist si sa inchei socotelile de pe acum.


Craciunul a devenit publicitate. Cumparam mult si prost, etalam vise pe banda rulanta, spunem cuvinte inutile dar care aduc zambet acum. Creionam o lume imaginara in care intretinem sentimente si ascundem conflicte. Tragem o cortina peste realitate si dormim cu gandul la zile mai bune. Incepem sa pronuntam din ce in ce mai mult cuvantul "familie". Parca nu mai e asa invechita, parca acum mai vrem, parca ne-am spala pacatele. "Acasa" capata proportii colosale, devenind indispensabila in Decembrie. [Mai bine mai ascult un colind, poate intru in stare.] Si imi regasesc si eu pasiunea pentru a-mi impodobi bradul, pentru a ma trezi gandidu-ma la ce bine si cald imi e. Dar cand ma gandesc ca "noul an" o sa imi aduca un eveniment destul de neplacut si ca tot ce simt acum o sa paleasca, ma pierd si mai mult de semnificatia zilelelor. E ironic, da! Asta simt! Ca totul e o ironie mare si nu, nu pot sa ma bucur in conditiile in care totul se misca, nimic nu se pastreaza, totul se schimba. Poate o sa fie bine sau cine stie ma transform in ce eram anul trecut. Cert e ca acest Craciun va fi unul plin!

Asa ca lasand la o parte, revolta mea pe destin...va doresc si imi doresc un Craciun in care realitatea chiar sa fie mai buna si sa dureze, caldura si zile mai bune!


B.H.

*




Smile:D

*

miercuri, 15 decembrie 2010

Alb




Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie







*




Pasi ramasi, umbrele ascunse, intrebarile nebune, tu alergand lunatic, cuvintele rostite sau simtite, totul ramane inscriptionat.  Simti clipele in ani, si e bine. Simti apropiere, si e bine. Simti multe, si toate sunt bune. In sfarsit e bine. Si mereu zambesti si oricat de greu ar fi si ai plange, zambesti pentru ca nu poti face altceva.  Acum jumatatea e plina, frigul e suportabil si albul e fix ceea ce vrei. Nu mai cauti raspunsuri, nu mai vrei incheieri, treci peste distante si ajungi sa realizezi ca iti place si asa. Accepti pentru ca devine mai usor. Zambesti pentru ca e alb si liniste.




*



joi, 2 decembrie 2010

YBE





Totul se schimba. De ieri pana azi. De atunci pana acum. Nu mai recunosc nimic. Nici noptile nu mai sunt la fel. Oameni dispar. Si zilele la fel. Nu ne mai iertam. Ne confruntam si pierdem. Planurile nu se mai fac si se asteapta. Eu astept. Lumina isi pierde intensitatea si inghetam, inghetam pentru ca altceva nu putem face. Numar pana la final cand in sfarsit vom putea pasi sper un nou ceva. Azi nu e azi si viitorul inseamna doar cateva zile pentru ca in rest e ceata si fum, pentru ca in rest e frica.




*


your bedroom eyes..
 
 Vezi  mai multe  video    din   incredibil



Step out from work, two missed calls, private number but i know its her
So I call her right back ask 'what time are you coming over?' 
Turns up at mine, half nine, never on time 
looking oh so so fine 

We stay up late and talk about our dreams 
Oh how they differ but we'll make them meet 
See she's got ambitions, and I've got visions 
She's doing hers, I'm doing mine 
Keep telling her that we'll be fine 

She's here to see her in the city lover 
We fight the cold together under cover 
I hope tonight will be no different from the others 
As we set the scene, set the scene 

She looked at me with those bedroom eyes 
I broke into my come here smile 
She looked at me with those bedroom eyes 
I reached over and turned out the light 

The suns gone down and the demons on the street come out to play 
City lights light up, drinkers drink up, ravers rave 


Meanwhile we're inside, me and my girl 
I tell her it's your world, she says mine and we're doing all right tonight
While I play my guitar she reads her magazines 
She giggles in the background looking at the singers and the beauty queens 
I turn around, to look at mine, I feel inspired 
I write a couple lines and over to her I slide 

She's here to see her in the city lover 
We fight the cold together under cover 
I hope tonight will be no different from the others 
As we set the scene, set the scene 

She looked at me with those bedroom eyes 
I broke into my come here smile 
She looked at me with those bedroom eyes 
I reached over and turned out the light 



*

vineri, 26 noiembrie 2010

Funnyh...



Stupid questionz for a stupid day...


1. Someone sees you trying to sleep, closing your eyes, he/she asks: 
Q: Are you sleeping?
A: No, I’m practicing how to be dead....>:)

2. Imagine yourself bringing your damaged TV to a technician to be repaired and he asked: 
Q: Do you want to repair this TV?
A: No, I’m just bored, so I’m walking my TV around here... [lol]

3. Its raining and you going out, your friend saw you and he asked:
Q: Are you going out at this time of rain?
A: Nope, going out on the next rain...

4. You just woke up, and your friend asked you...
Q: You're awake?
A: What? No, I’m sleep walking... 8-|

5. Your friend calls your house phone:
Q: Where are you?
A: I’m here at the bus stop.... :))

6. Someone saw you going out from the bathroom, wet...:
Q: Did u just have a bath..?
A: Nope! I fall into the toilet...! -.-

7. You in a hotel or somesort, at the very bottom floor, going into a lift, the guy in the lift says:
Q: Going up?
A: Uh, no... I’m waiting for the building to go down for me...\m/

8. You bring flowers to your girlfriend, and yet she asked:
Q: Wow, is that flowers?
A: No it isn’t darling; it’s just some veggies with some grass....

9. You in a public toilet with the handle had a writings of "Vacant/Occupied", you get in, and turn the handle to Occupied, yet someone came and knocks:
Q: Is there anyone in there?
A: (With a cute voice) No, no one here, this is shit talking.. :)

10. Your friend knows you are working and he /she text messages you, and asked:
Q: Where are you?
A: I’m in a high tech prison that has facebook...\m/





*

marți, 23 noiembrie 2010

make me happy...





*
Ne amestecam, printre asternuturi si atingeri. Ne amestecam, printre ganduri si cuvinte. Noptile capata sens iar libertatea devine ea in adevaratul inteles. Zambetul de dimineata, tigara si cafeaua, melodia si privirea... Zgomotele de fundal, pleoapele inchise, lumina tremuranda si vantul. Nimic nu este etern, dar pentru un moment, un singur moment clipa ingheata! Cum e sa te joci cu timpul? Cum e sa nu iti pese de el? Cu fiecare din noi, cu fiecare din voi avansam printre piedici si fericiri. Alarma suna, o ignori si iti cauti stabilitatea iar atunci cand o gasesti restul devine inutil. 


Jocurile prostesti, pasii mici, chicotelile de rigoare intr-o dimineata ce se voia normala...Azi e diferit...de azi va fi diferit...pentru ca totul poate fi bun...si va fi atat timp cat...


*



..."would u do the same?"


*

marți, 16 noiembrie 2010

Regres



*


Vorbesc mult!
Visez mult!
Ma entuziasmez mult!
Zambesc mult!

Iubesc mult!
Ma supar mult!
Accept mult!
Ma agit mult!
Gresesc mult!
Iert mult!
Sunt eu ...mult!





  Niciodata putin, niciodata pe loc, niciodata in proportii...totul sau nimic... nu imi plac jumatatile de masura, nu imi plac glumele cu substrat destul de personal... Prieteni, iubiti, amici, cunostinte sau  pur si simplu -vant... Cam asa vad situatia... Pura pasiune sau nervozitate reala, clipele se pierd. Noi le pierdem sau voi vi le pierdeti pe langa mine. Cuvintele ies, dor in gluma si nu se uit! Slabiciunile aratate si folosite fara niciun drept devin penibile. Privirile amuzante isi pierd minunea cand sunt folosite gresit. Distanta pare singurul lucru bun acum iar butoanele apasate insistent se strica. Si nu mai pot fi reparate, nu poti repara insistenta stupida, cuvintele care provoaca o falsa competitie. Iar ajung la liste si la impuneri, pentru ca "a fi tu" cu adevarat si de a te etala cu emotii si stari pot si vor fi folosite pentru a iti cutremura putin lumea. Nu putin, mult...niciodata nu e putin, mereu e mult, din toate... Si ajung sa urasc mult-ul, nu mai am nevoie de el ! De maine nu mai e mult, de maine e putin, de maine fara cuvinte in plus, de maine construim camarute in care inchidem sentimente care nu mai merita, inchidem oameni...si ne raportam la putin...


Putin din entuziasm
Putin din iertare
Putin din agitatie...
Putin pentru putini voi...


*


 


I will never forget your healing hands my love...
I thought my heart had stopped...
I swore I'd given up...


*

joi, 28 octombrie 2010

miercuri, 27 octombrie 2010

La feminin

*




       E urata. Te deprima. Si o simti in toti porii. Dai de ea peste tot. Si ziua si noaptea. Si iti strica momente. Te strica pe tine. It fura zambetele. E opusul la tot ce ai simtit pana acum. Te trezesti si realizezi ca azi nu ai chef de ea. Si totusi nu poti sa o eviti. E singura care inseamna finalul. Un final provizoriu dar care tine. Cum sa scapi? Cum sa uiti? Cum sa treci peste ea? Plimbarile devin scurte iar pasi nu mai vrei sa ii mai faci prin frunzele cazute la datorie. Vantul nu mai ia ci lasa, lasa fiori, dorinte prafuite si teama. Ea ia incet incet si oameni . Ti duce in alte parti, departe si te simti singur. Ajungi sa fii tu si atat. E imperfecta. Dar fara niciun gram de stralucire ascunsa. Nu poate fi completa nici macar de eforturile grele a unora. Acum observi tot ce inainte era pierdut. Fetele stinghere, nerabdarea, tristeatea, raceala oamenilor si limitele. De ce? Pentru ca asa e ordinea, nimic nu tine, nimic nu e pentru todeauna si totul lasa urme. Spre mai rau. Asa e ea. Spre mai bine peste ceva timp. 


      Dar acum, acum e depresie. Acum ies la iveala plafonarea, comoditatea si lipsurile. Acum esti tu, dar gol, in fata unei oglinzi in care vezi o imagine denivelata plina de petice si nu poti sa o ascunzi. Acum e timpul sa nu iti placa! Pentru ca asa e ea, e haosul nostru in care suntem mai putin noi! Sub hainele groase ne gandim la ce a fost si cu groaza la ce va venii. Printre masinile si ele saturate, ne jucam cu iluziile ca la barbut. 


       Regres, pentru o perioada. Curaj pentru alte perioade. Rebeli dar doar in fata oglinzii. Noi plini de defecte in fata ei, cea care strica randuri si ceruri, creand impresii gresite, punand etichete false, ingropand libertati si eliberand bariere...




*


In alta ordine de idei...





psycho bitch get the fuck out de aici :))
:x




*

duminică, 3 octombrie 2010

Closer



*


pentru ca am revazut "closeR" pt a'n'spia miia oara si am avut acelasi sentiment...mai amplificat, mai profund, mai ciudat...


A. : I don't love you anymore!
D. : Since when?
A. : Now, just now...


[...]


A. : No one will ever love as I much as I do. Why love isn't enough? 


*





...And so it is
Just like you said it would be
Life goes easy on me
Most of the time
And so it is
The shorter story
No love, no glory
No hero in her skies...



*

miercuri, 29 septembrie 2010

Fara ploaie...





*


       Niciodata nu mi s-a parut mai deprimanta ploaia decat in seara asta...Ceea ce candva imi spala emotiile, in seara asta mi le-a acoperit cu un sentiment de coborare. E greu in tot intunericul sa gasesti acea bucatica de lumina care sa te transpuna intr-o stare de bine. E greu sa gasesti iesirea in toata confuzia creata. Nu imi place cand nu stiu cum sa reactionez, cum sa fiu eu dar nu eu, cand merg pe apa cuprinsa de teama ca din moment in moment o sa ma cufund si o sa ma uit. Secundele trec, scenariile se cladesc atent cu scopul de a ma darama iar clipele de dupa transforma minutul de fericire in instabilitate...


      Cum e sa iti calculezi orice pas? Cum e sa te gandesti la absolut orice miscare? Cum e sa vezi inevitabilul inainte de dezastru? Cum ar fi sa castigi de fiecare data? Ar fi un joc de sah, total tehnic, absolut previzibil. Si daca mie mi-ar placea previzibilul? Si daca macar o data as prefera sa stiu si sa fiu sigura decat sa ma las dusa de val? Si daca azi nu vreau sa mai risc? S-ar pierde tot? As incheia totul inainte sa incep? Sau as castiga tot dintr-o singura miscare? 


      Cate intrebari, cate pierderi, cate complicatii, cate pauze... Le adoram, le imbinam cum voiam eu, le puneam pe masa cand aveam eu chef. Dar ploaia le-a stricat... Le-a schimbat, si au devenit total respingatoare! Urasc ploaia, ma duce intr-o stare dubioasa, in care totul pare inaccesibil si gandurile se transforma intr-un mod continuu si aleator...


Dar azi nu mai e vara...acum e toamna si e altfel...


*


Melodia serii...




While I had from the sun
It's better if you don't understand
Cause you wont know what it's like
Til you try
You know I've been waiting on the other side
And you, all you gotta do is cross the line
I could wait a whole life time
But you just gotta decide


*


luni, 27 septembrie 2010

sâmbătă, 25 septembrie 2010

1000+ ways of global change



*


Sunt peste 6 miliarde de lumi si inca pe atatea suflete in ele. Sunt 36 de miliarde de posibilitati de a o schimba zilnic. Si mai mult de 99% dintre ele sunt uitate, ignorate, neacceptate. Motivele sunt evidente si tin de comoditate in mare, de ceea ce ne-am obisnuit. In fiecare moment, sunt miliarde de pasi facuti catre maine! Dar foarte putini realizeaza ca acel maine cateodata vine mai repde si ajungi sa ai un trecut gol in spate.  


Zi de zi, observ cum aceiasi oameni cu aceleasi fete se duc sa isi castige "painea" dar nu le stiu povestea. Ii observ, incerc sa ii ghicesc, sa ii citesc, le vad tristetea sau bucuria si dispar. Nu e nicio problema, ii revad maine! Pentru ce? Nu fac parte din lumea lor cum nici ei nu fac parte din a mea. Dar am putea. Mereu exista posibilitatea. Mereu putem avea ceva de zis, ceva de oferit, ceva de simtit, de gandit...ceva ce ar putea sa schimbe macar o poveste. 


Suntem inconjurati de o realitate in care toata lumea da vina pe altcineva, in care frumosul e inlocuit de superficial, in care exagerarea e principiul numarul 1. Ne agitam pentru ceva ce nu e al nostru. Aruncam cu vorbe, ascundem sentimente si ranim orgolii. Ne asumam castigurile altora si acuzam cand un rau este facut. Mereu va fi altcineva care se face vinovat. Niciodata noi! Pentru ca mereu o sa mergem pe premiza "ca un singur om nu poate schimba ceva" sau pe cealalta mai nociva "lasa ca se va ocupa altcineva de rezolvarea ei". Si atunci cum putem sa ne implicam intr-un bine a altcuiva dar atunci cand intr-adevar se trece printr-o criza sa zambim dragut si sa dam vina pe "aia mai mari", asteptand in acelasi timp o rezolvare data "tot de aia mai mari". Unde e implicarea? Unde ne pasa? Unde evoluam?




Se fac campanii, se spala pacate in public, se scrie mult si prost despre umanitate. Avem roluri bine definite dar nu observam ca tine de noi sa le "upgrad-am". Le luam, le traim si trecem la urmatorul nivel, scapand din vedere ca progresul nostru tine de cat de mult am stiut sa profitam de rolul anterior... E urat sa vezi cum zilele se scurg ca printr-o clepsidra si tu, tot in acelasi loc esti ca si ieri. Si incepi sa iti cauti vinovati, sa le atribui esecul tau, sa te gandesti la " daca ai fi avut si tu o oportunitate ai fi fost mai bun". Dar ai avut! Ai avut zeci de oportunitati la care ai inchis ochii si nu erau aparent suficient de satisfactoare pentru tine. Esti inca la inceput, mereu esti la inceput pana la sfarsit. Nu poti da timpul inapoi dar te poti mobiliza si totusi e mai bine sa crezi ca se va ocupa cineva si de tine. SI treci inconstient prin viata, lasand firimituri din tine pe care nu le mai poti recupera, ajungand la stupidul regret "de-as putea sa dau timpul inapoi". Nu e timp de regrete, e timpul sa schimbi...e timpul sa ai curaj si sa iti cauti in fiecare rol acea portita catre evolutia ta. E timpul sa schimbi o poveste...a ta!...




*


Melodia..:D... 









...when i'll be older..
...i'll be stronger...
...they'll call me freedom...

vineri, 17 septembrie 2010

Nu tinea de tine...





Dureri de cap gasite in momente inoportune, goluri lasate ca niste firimituri  ce se adancesc si nu duc niciodata inapoi, nopti pierdute pe gandurile tale si pe intrebarile mele, zambetele din cauza a "ce ar fi fost daca", zorii zilei de atunci si de acum, privirea pierduta. 


Cum perfectiunea poate fi atinsa asa greu iar pierderea ei presupune o fractiune de secunda? Inca o fractiune si devine eterna. Iar eternitatea pare asa mare incat provoaca frica dar de fapt nu durata ei e cea care ridica sprancene si stramba din multe nasuri ci toate punctele de suspensie aparute fara sens, pauzele in care ti-ai dori sa sari direct la final sperand sa retraiesti inceputul. Ambiguu dar perfect.


Ajungi intr-un punct in care realizezi ca nu mai tine de tine si urasti, te urasti pentru ca tu stii ce vrei si pentru ce ai risca. Urasti de fapt ca nu stii pentru ca de data asta nu ai cum sa citesti in carti sau in stele, sa traiesti experienta, sa iti povesteasca cineva pentru a stii. De data asta trebuie sa astepti si sa speri ca vei afla. Tine de celalalt si nu vrei! Dar devii familiar cu nestiinta si trece si te trezesti intr-o zi cand descoperi si nu intelegi care mai e rostul. E prea tarziu, nu mai ai nevoie iar faptul ca acum nu mai e atunci, ca tu nu mai esti ea din trecut, ca ai inteles ca e pierdut, schimba variabila "celalalt", transformandu-l intr-o constanta cu care te inveti si isi pierde din valoare pentru ca rezultatul e mereu acelasi iar pe tine deja nu te mai  intereseaza. Desi candva, cumva, ti-ai jurat imposibilul pentru acel imprevizibil. 


Si iar urasti, dar nu pe tine de data aceasta. Ci pe celalalt. Pentru ca...sunt sute de motive. De fapt, pentru atunci care a devenit prea tarziu iar acum- neincapator. Nici macar tresarirea nu a mai pastrat-o pentru ca nu...tinea de tine. Iar concluzia doare cel mai tare. Si detesti sentimentul de a vrea ceva ce nu poti avea. Dar te obisnuiesti chiar daca e sacaitor si cauti portite, si te arunci in cuvinte si in comportamente contradictorii construind o imagine falsa, usor instabila. Dar macar te-ai obsinuit....


*




Melodia serii...







They call me white sinner, black martyr, live wire
Fire starter, jungle brother, red neck cracker, freak of nature
New world slacker, sex junkie lookin' for a dealer



*



luni, 13 septembrie 2010

Intre..





Azi incep repetandu-mi "rabdare!". Azi incep sa ma gandesc ca nu e cel mai bun sentiment pe care as putea sa il simt. Am incercat de mii de ori sa las trecutul sa fie trecut si azi sa devina maine. [Scriu si sterg!]. Ma multumesc deseori cu un zambet sau un cuvant, pentru ca e nevoie doar de atat cateodata ca sa continui. Dar asa cum unii obosesc sa mai caute ratiunea asa am inceput si eu sa obosesc sa caut, sa urmaresc, sa ma imbarbatez, sa interpretez, sa analizez cu speranta "ca poate". Unii nu dau nimic, unii dau totul, unii sunt aici iar unii dispar in confuzie. E un cliseu sa cred ca daca ma tin de ceea ce cred, totul va fi bine. Si stim ca cele care dor cel mai mult sunt cliseele. Nu se poate cu forta, nu poti sa impui altcuiva ce sa creada, ce sa simta, ce sa faca...nici macar nu poti sa ii faci sa regrete pentru ca pana nu le revine "mintea in bocanci" tot ce faci e ...degeaba.


*
A fost un weekend nebun, frumos, incomplet dar plin! Au fost cuvinte spuse din "prea multa dragoste" [ain't that cool hon?], surpriza fantastica si obisnuinta de care incep sa ma plictisesc. [ 3 words, 8 letters, because love has a new meaning and girl u deh pon my mind all the time :*M.]. Incredere, am realizat ca e cel mai greu lucru pe care poti sa il faci. E vorba de vulnerabilitate, te oferi pe tine cu toate slabiciunile tale unei alte persoane fara sa te gandesti ca ar putea cumva sa o intoarca impotriva ta. Mereu am crezut ca pot avea incredere oarba in alta persoana, si chiar credeam pana in momente stupide cand totul se darama. Asta inseamna mii de lucruri si sunt enervante! Da, e nevoie de cunoastere, de a lasa comparatiile, de puterea de a trece peste tot si de a urma aceea persoana in toate cercurile dubioase. Greseli, sunt omenesti dar pot distruge tot! Greselile facute din neincredere sunt si mai "jignitoare". Dar totul se repara atunci cand vrei si chiar iti doresti sa fi asa cum nu poti fi cu altcineva decat cu aceea persoana. De asta, I will never ever doubt of u! [simteam nevoia sa scriu asta pentru ca distanta va fi cel mai greu lucru care putea sa se intampla si don't worry ochii care nu se vad isi duc dorul zilnic si des:D]


*

Acum incepe saptamana in care totul ajunge cumva la un sfarsit, frumos, dramatic, amuzant...dar sfarsit. Nu imi place sa imi iau ramas bun, dar sunt obligata. De fapt, o sa fie bine, pentru ca timpul va trece, iar apropierea dintre 2 persoane trece de unele limite statale. :D.. Si totusi, sa mai am rabdare sau sa trec o data pentru todeauna peste conceptia mea stupida? Sa imi mai urmaresc dorinta sau sa o las sa dispara? Sa mai sper sau sa uit? Ce ma enerveaza cand nu tine de mine! Dar pana atunci, let's go and have a great week...




*


Melodia zilei...



El Negro - Mi-e dor de tine
Asculta mai multe audio muzica

vineri, 10 septembrie 2010

There goes another one...




Is time to love
Time to give these words new meaning
Time to leave what of your zone of comfort
And come it's time to be great
Time to be strong
It's time to move
We all see what is going on around us
Time to clean-up the mind

...


And then walk the walk



joi, 9 septembrie 2010

ULM





*


De ce?Pur si simplu de ce? Simt ca ma indrept spre nicaieri, cu pasi mici, cu zambete rupte ma apropii... Zilele au inceput sa isi piarda sensul, pentru ca ma invart intr-un cerc imaginar trasat atent de greselile trecutului. Respiratia devine tot mai greoaie, sentimentele se amesteca in viteza,  timpul incetineste iar clipele devin eterne. Nu astea, nu acum. Nu e momentul, ai rabdare, continua! Cuvinte proaste....cuvinte spuse noaptea..




Refuz, zic nu, ma mint ca poate intr-o zi o sa ma trezesc si o sa fiu alta, o sa deschid asa cum trebuie povestea si o sa traiesc doar pentru ceea ce vreau, merit si ma merita. Nu stiu cand o sa te trezesti si o sa realizezi ca alegerile au fost gresite, ca actiunile au fost lase si ca in loc sa risti si sa construiesti un lucru bun ai dat inapoi orbit de ganduri trecatoare. 




E un pic cam ciudat cum totul devine fad si ne prindem in alte jocuri ale altor persoane. Ne salvam cu greu si iesirea pare de negasit. Drumul intr-adevar are doar un singur sens iar "marsarierul" ar trebuii sa iasa din calcul. Dar cum algoritmul nostru e cateodata gresit, dam inapoi si dam inconstient fara sa realizam ca realitatea noastra ne-a depasit si e goala. Asa cum sunt si eu. M-am intors din multe motive; stupide, valabile dar ireale la sfarsit. Raportul e ambiguu, ratiunea e inlocuita de afectivitate iar continutul e de forma. Interpretabil in esenta, stau in acelasi loc, nereferindu-ma la el propriu zis, pentru ca vreau si sper ca se va intampla un miracol. Luat statistic, cred ca sunt sanse mai mari sa castig la 6/49 decat sa se intample acel miracol. Tot ce imi mai ramane, e sa incep sa caut adevarul si sa imi revin, pentru ca aprecierea nu se va realiza si nici nu mi se va intampla totul doar pentru ca merit. Suna agresiv sa zic ca lupta e a mea si ca am ales sa invat pe partea mai grea dar asa e... cateodata e nevoie sa te fortezi un pic, sa te arunci, sa ai coloana si sange in cojones pentru a scapa de acea parte care te tine bine infipt aici. Nu e de mine, eu plec inainte...


*


Melodia serii...[un pic tragica:))] 





*

luni, 6 septembrie 2010

Today

*

"Today I'm missing you!
Today I've got nothing on you except everything...
Today I want you but i don't know what for
Today I will hold you in my mind
Today I'm going back to you
Today...be my Today.."

*
Yep, sun again but it's not enough..Monday, remember that candy is dandy, but liquer is quicker =)...




..you'll never change what been and gone...


*

miercuri, 1 septembrie 2010

First smile!



*


Ia uite cum se schimba roata...cine spunea ca Septembrie e trist? No freakin way...Asa ca let's enjoy it pe acorduri de mister Pascalito...:D..
[i will miss summer! i will miss that f*cking happy day! tell me you will miss it too... ] 




                                                                                                                                    *







Buna dimineata Galati...
[..]
Faceti loc yo! :D




marți, 31 august 2010

Intre





Azi nu e o zi buna. Azi o e zi in care totul e pe dos, mai ales tu. Azi e o zi in care imi doresc sa inchid ochii si sa fie maine! Azi mi-am pierdut zambetul. Azi timpul poate sa fie egoist si sa treaca. Azi ma intorc in trecut si raman inchisa in tot ce e mai ciudat...









...A man I thought is just like 
Someone I could give myself to completely...




*

sâmbătă, 28 august 2010

You





You know you are my parachute...and you know you complete me...and you know i won't hurt you unnecessarily...









*


...and i do anything necessary for her...so don't let the necessary occur....




*

joi, 26 august 2010

Prima zi

*


E joi. 26 August. S-a dus. E o zi buna totusi. Prima, de fapt, in care m-am trezit si am fost eu, singura, completa pentru un moment. Mi-am zambit si am plecat. Dupa mult timp in care totul a fost o furtuna, azi e senin. E foarte fain sa vezi cum te transformi, cum cresti, cum reusesti sa te ridici si sa iti pastrezi zambetul de copil pe fata. E o minune de fapt, cum noi putem sa ne pastram pe noi in tot procesul de schimbare. Desi, suntem la inceput.


*


Inca fac parte din confuzie, din nevoia de a simti pe propria piele ce inseamna viata, din nevoia de independenta si cunoastere. Da, inca nu stiu care imi e directia, dar stiu ce as vrea si imi asum responsabilitatea pentru ceea ce inseamna lumea asta neclara pentru mine. E un amestec dubios de teama, noutate, comoditate, pasiune, nerabdare si curaj care pompeaza mai multa adrenalina decat 4 cesti de cafea in 2 minute. Deja am planuri, deja ma vad crescand si incercand sa devin mai buna. Nu vreau sa ma gandesc ca as putea cumva sa raman in acelasi loc, sa regret ca nu am facut mai multe pentru mine sau ca nu stiu cum, intre 2 liste am uitat sa traiesc. De asta, am inceput sa ma privesc din exterior, sa ma vad ca un om care nu mai are timp sa se joace. E prea devreme? Nu, pentru ca mi se pare stupid sa iti impui de la o anumita varsta sa fii altfel, sa incetezi cu tot si sa te dedici lucrurilor "mature"...asa ca incep de pe acum [:D]. Azi ma simt "inspirata" [:))] si o sa imi incep realitatea...


*


Ma bucur ca azi a fost prima zi in care m-am trezit lipsita de gandurile cu povestea nereusita si ca nu i-am mai dus dorul. Ma bucur ca azi e prima zi in care o sa contez eu...


*




O zi buna si melodia zilei...[it is always this feelin':x...no matter what]



duminică, 22 august 2010

Dot





It's over! I'm over! I give up! 


*


Remember...


"Missed everything daydreaming


Flames to dust
Lovers to friends
Why do all good things come to an end..."



*

marți, 17 august 2010

Your own misery



*


Unii reusesc in cateva secunde sa distruga ce alti nu apuca sa simta sau sa vada.
Unii sunt atat de ignoranti si incapatanati incat totul paleste in urma lor.
Unii refuza schimbarea si incercarea pe care altii si le doresc toata viata lor.
Unii sunt atat de orientati spre propria persoana incat lumea din jur e doar accesoriu.
Unii se simt prea bine in pielea lor.
Iar unii sunt doar prosti si nu o sa isi dea seama niciodata de acest lucru..pentru ca nu vor deschide ochii niciodata sa vada care au fost pierderile in drumul lor fanatic.
Unii merita fix cat valoreaza adica nimic.
Si unii, unii ar merita ura! Dar efortul vs. rezultat e infim.


*


"si cum se schimba unii in curve nici nu iti vine sa crezi"


*





t's not that I didn't care
It's that I didn't know
It's not what I didn't feel,
It's what I didn't show




*

Popular Posts

Followers

Recent Posts