Hehe..inca o noapte..iar e ieri! Si iar e un cocktail de sentimente. Seara a inceput cu un bad bad feeling si se pare ca asa a si fost. La Karaoke nu a mai fost aceasi atmosfera, negativele fiind prea...negative iar microfoanele, ehh dragele de ele iti faceau o voce de parca te-ar fi strans cineva de cojones . Si ca sa fie si mai fain, la un moment dat numai Iaga Iaga si melodii de genu' am auzit. Cum naiba sa faci karaoke pe "La multi ani"? Ei, uite ca sa poate, sa nu care cumva sa uite cineva versurile dificile. Vazand ca lumea era "prea in focuri" ne-am decis sa o lasam moarta cu "familly portrait" si sa fugim inainte sa se apuce de dansat Macarena (stiu Claudel ca te-am lasat singur cu fanii). Am ajuns in Planet, house nebun, o cola si gata. Plus o surpriza neplacuta dar deja prea simtita. Ma rog, trecand peste, e aproape 2 si MamaRusiei ii arde de "revolutionat". Hai sa o facem si pe asta ca oricum nu strica...hopefully...
...
Simt ca joc rolul secundar. Hate it and it ain't funny anymore..
Imi plac diminetile, chiar daca urasc sa ma trezesc devreme. Imi dau un sentiment de "live the moment". Imi plac mai mult cele insorite. Au acel ceva. Pot fi perfecte. Sunt unice.
...
O ultima gura de cafea si plec. 10 ore. Si azi va fi despre perfectiune.
...
O..what i did was so wrong, but so wrong! Sper ca o sa merite! :(.
...
E deja maine. Dar a fost o zi faina, in ciuda vremii de la ora 10 si miile de lucruri care trebuiau facute. Telefoane, emailuri, discutia cu nenea "inteleptul" manager de la BRD si zambete in incercarea de a obtine ce trebuia. Emma, u rock! Being high and low de n'j de ori! Ieri a fost un cocktail de sentimente trait rapid, terminat rapid. Imi lipseau stresul de a face totul pe ultima 100 de m si presiunea din partea "sefului".
...
Dar azi, va fi mai putin dar la fel de intens. I should go. Emma should kill me.
...
E aproape 6 si desi imi propusesem sa ma odihnesc finally, nu prea a mers. Grey's Anatomy e de vina (desi is la a3a vizionare a seriilor @-) ). Asa ca ma apuc de curatenie si de o seara a fetelor. Karaoke part II. Sper sa fie la fel de amuzant ca data trecuta. Imi doream sa scriu despre "perfectiune" dar ideile au disparut odata cu cheful. Again, dau vina pe vreme. It was dark and wet. In a bad way. Pisi, "spring" it up for me! Anywho, ma intorc la ale mele treburi si las blogul pe maine, cand sper ca voi putea discuta despre macar una din miile de idei ce imi trec prin minte. Aaaaaa...:))...2 fun for 1 :D...
Intre liste, exceluri si vizite lungi la diverse institutii publice sunt 20 de minute pe pauza. Cam atat imi permit acum (desi inainte erau vreo 3 ore :D). Simt o nevoie de a scrie pur si simplu. Dupa 5 ore amarate de somn si viciile cotidiene, mi-am inceput ziua intr-un ton de gri, cu o ploaie calda. YAC. Iar mie imi placea ploaia. Candva. Trecand si peste gri-ul ce a devenit un pitic enervant acum, mi-am zambit si mi-am urat "a good day". Sper sa fie o zi buna. Nu a inceput minunat dar macar mi-am rezolvat treburile de dimineata. Si asta pe un sentiment pe cacaO. Azi nu vreau sa mai vorbesc despre amanare sau vointa ci despre increderea in sine. De ce? Pentru ca am vazut ca e una dintre principalele competente la nivelul I a multor persoane. Si a mea. Sau cel putin era. Sau cel putin cred ca era. Vazusem ieri un episod din Grey's Anatomy ( :-@) in care Izzie isi dorea ce are Christina: o incredere nemaipomenita, cu o directie ft clara in viata nelasand pe nimeni sa o indeparteze de obiectivul principal. De fapt cred ca asta vrem cu toti, puterea de a crede ca putem schimba lumea sau ca putem schimba ceva pur si simplu. Cand e mai importanta aparenta sau goana dupa idealuri stupide, uitam ce ne propusesem cand eram mai visatori, cand eram noi. Increderea se consolideaza undeva in liceu, ceea ce mi se pare un pic gresit. Pentru ca nu e nimeni sa te invete intr-a 9a cum sa fi puternic in conditiile in care liceul devine mai mult un fel de Bamboo School, cum sa treci peste prima dezamagire, presiunile din partea colegilor si peste fraze de genu "daca ma iubesti, atunci ai sa o faci". Nu consider ca o persoana e neaparat stupida daca crede in ultima replica pentru ca la urma urmei demonstreaza o lipsa a "increderei in sine". Apoi te duci la facultate si te lovesti de viata reala, in care toata lumea se asteapta sa iti infrunti temerile si sa iti gasesti un job (ideal ar fi "the one"..). Si e greu, foarte greu iar atunci incepi sa multumesti cu putin, pentru ca atat meriti, atat poti. Iarasi e gresit. Si nu faptul ca accepti ceva mai jos de asteptarile tale, ci faptul ca renunti la ele. Iar totul vine incorporat cu un mecanism de diminuare a propriilor capacitati sau din contra cu o putere de a te ridica (congrats to those!). In fine, nu te poate atinge nimic daca tu crezi in tine chiar daca unii se incapataneaza sa iti demonstreze contrariul. E o lupta. Iar noi ar tb sa o castigam la final. Sincer, nu stiu care ar este solutia ideala ci doar faptul ca trebuie sa vina si de la tine. Am zis mereu ca nu exista "nu pot, ci doar nu vreau" si cred cu tarie in acest lucru asa cum nu exista nici "incerc ci doar am facut sau nu am facut". E alb sau negru. Nuantele iti ofera posibilitatea de a fugi,de a te "fofila". Naspa tare. Asa e si cu increderea, ori o ai sau ori nu. Nu conteaza daca ai succes sau esuezi lamentabil, conteaza cum si ce faci dupa. Prin urmare, mergi pe carbuni incinsi, candideaza si da-o in bara, iubeste pana te doare, plange ca si cum lumea s-a sfarsit, razi pana la epuizare, trece peste jigniri stupide si bucura-te ca te cunosti...be better, do better, act better...ca sa poti spera la excelenta.
Nu e nimic nou sub soare. E ceva.
...
In privinta zilei de azi, a fost o nebunie, inca e. Si imi place! Am zis ca nu o sa se termine minunat si asa a fost. Trecand peste nebuniile si pauze lungi in care citeam aiurea despre vedete, it was kinda of oki. Am avut si intalnirea "de vara" cu fetele care s-a soldat doar cu o Cola (fara rom :(), ne-am amuzat mai putin, am vorbit mai mult despre "that thing" si ne-am promis ca la urmatoarea intalnire ne vom concentra mai mult pe "dogme" :)). Acum ma intorc la treburile si cafeaua rece. Oboseala si goluri in stomac. Inca o listuta si ma apuc. Btw, ca am zis ca imi notez, Mada here you have: *Sunt pana nu mai sunt *Sunt pana o sa fiu mai incolo *Trebuie sa ii dam o lectie calutului de mare.
Cum ziceam si mai devreme (in schitza stearsa aiurea) imi plac cuvintele. Imi place ca poti sa te ascunzi in spate lor sau din contra sa iti ofere o libertatea mai mare. Imi place ca fiecare intelege ce vrea si isi creaza mii de scenarii in cap. Deja dupa citirea lor, unii s-au decis daca iubesc/urasc acea persoana. Imi plac cuvintele pentru ca sunt relative. Pentru ca in fond, viata e relativa (Gracias Albert). Relativitatea e ceva de baza pentru mine. Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca nimic nu e etern si se poate schimba in cateva secunde iar asta m-a facut sa iert mai usor anumite persoane si sa incetez sa mai judec dupa "impresiile" lasate. Un exemplu dragutz are fi MamaRusie dar e mult de relatat...
...
2 carti faine de HR imi fac cu ochiul. Nu acum. Nu maine. Nu imi gasesc cheful de a mai citi in ultima vreme. Desi aveam ca scuza ca nu am timp, acum am dar lipseste cheful. Iar lista cu carti de citit anul acest e mare. De fapt toata lista de "to do 2010" e mare, iar prioritizarea hiberneaza. Iar e haos. Nici macar eficienta nu mai sunt. Cred ca sunt intr-o continua vacanta "pe partea profesionala". Vreau, sper, cred dar raman concepte. Imi fac planuri dar raman idei. Cum ziceam e haos. Imi trebuie un sistem de Self Management mai bun si ceva de Revenire a Pasiunii I. Din "alea grele".
...
Legat de sentimente, mi-e dor. Mi-e dor de AIESEC, de zilele lungi in care doream sa termin cu AIESEC dar a2a zi ma intorceam cuminte la/in el :D, de sedinte, de sentimentul "cum si cand dracu o sa termin", de LTS Spring 09, de TM. Si mi-e dor de Ea (de ritualul nostru de seara), de Marru si de Cza (Btw, sora mea plange dupa tine :(). Dar mi-e si mai dor de Vara si de Mare. Azi nu mai dau vina pe nimeni, nu ma mai agit pentru nimeni si in niciun caz nu mai vreau sa aud de multe persoane pentru ca it's over. Nu mai vreau sa caut oportunitati pentru a ma agata de parti triste din trecut. Nu mai vreau sa "reincalzesc supa". Nu merge. Sunt optimista si sper ca le va fi bine tuturor si ca vor reusi ce noi nu am reusit si ca tot ce s-a intamplat e bazat pe un motiv. Succes!
Postări
