Tu si cu numele tau

Dupa o portie serioasa de ras, cu aceleasi glume pe care doar don'soara poate sa mi le intoarca si mai frumos, m-a palit ganditul la ale vietii. Pe principiul "nu stiu unii cum sunt", pe mine ma apuca sa fac conexiuni care mai de care mai dubioase la momente total aleatorii si fara sens. Imi place sa cred (si inca cum cred) ca sunt o persoana super deductiva sau pur si simplu ca ma prind repede de ce intampla auzind doar un cuvant sau vazand o privire. Asta nu inseamna ca nu is total pe dinafara cateodata sau ca nu imi inchipui eu situatii neadevarate dar serios acum, 98% din cazuri am dreptate (ahahahhaha). Problema e cand stiu si ma incapatanez sa nu recunosc sau sa dau sanse. Dar nu, nu o sa scriu despre firea umana, parsivitatea, versul celebru de la BUG Mafia care imi ruleaza in gand pe fundal (din caz ca nu e clar.. "si cum se schimba unii in cu%ve nici nu iti vine sa crezi"), despre "de ce eu" sau "de ce nu eu" si nici despre relatii profunde, de fapt profund prost intelese. Nici despre legaturi, superstitii, planuri, ambitii sau generalizari. Stai, e un pic de generalizare. 

Dintr-o experienta care m-a lasat cu un gust amar si o incredere sifonata, nu am invatat nimic. Nici cand experienta s-a repetat inca o data si apoi s-a mai repetat o data. Nu, nu, a 3a oara am invatat. Nu stiu care e faza cu zodiile, cu ascendentul, cu luna, cu ziua sau cu numele. Cert e ca fiecare data a implicat aceiasi zodie si nume. Ok, fie, anii erau diferiti, dar consecutivi. Si mi s-a parut wow! This is fucked up. Nu o sa imi vars of-ul caci nu mai exista.. doar ca o sa rumeg acum la acel nume si zodie. Na, poate chiar o sa citesc despre ea, nu de alta dar daca is si eu la fel!? caci si eu gravitez in zodia respectiva. Noroc ca am numele diferit caci realizam ca toate situatiile astea penibile mi se datoreaza mie 100% si numelui cu conotatii biblice (sunt sigura ca apare ca si sinonim pentru prostia a celui care poarta un nume ...inadecvat) si a unei zodii care ar fi trebuit sa fie faine (caci cum ziceam sunt eu in ea :D ). Of, bat-o vina pe soarta ce mi le scoate in cale si ma face sa ma agat de ele, rele, mititele. 

Cu drag,
F. 

Cum?

Drama, drama si iar drama. Asta vad, simt, aud, visez, vorbesc. O urasc!

Probabil ca in adolescenta and in my very early 20s, mi se parea normal sa am o cantitate acceptabila de drama, sa imi exagerez trairile si reactiile celorlati. Pe principiul cand totul merge bine, let's screw up something. Sa plang,sa rad, sa fiu mereu on the edge, sa nu ma gandesc sau sa imi fac mii se scenarii, sa urasc, sa iubesc, sa sufar, sa fiu razbunatoare, to do the unthinkable, sa ma ascund, sa ma pun mereu in centru, that's was darlings, what i called fun. Dar mereu mi-am asumat consecintele, uneori prea mult, am invatat sa traiesc cu regretele si sa le accept si a fost drum lung, drum de vindecare, in care imi venea sa imi strig frustrarile, sa le las sa curga pana la epuizare. Inca imi vindec acele rani provocate de setea de drama, si inca sunt neinteleasa sau dubios vazuta. Accept si acest lucru si incerc sa imi dau voie sa fiu asa cum sunt, caci fiecare le are pe ale lui.

Totusi, mereu am incercat sa invat din greselile mele, desi le-am facut de 2 sau 3 ori la rand, si o ajut si pe ea sa invete din ale mele. Sa o ajut sa se dezvolte armonios, sa isi fie mai intai self sufficient ca mai apoi sa fie inconjurata de oameni, sa aibe tot ce are nevoie pentru a lua deciziile corecte, pentru a fi fericita, pentru a invata ca roz-ul nu e decat o culoare si ca nu il poti asocia in permanenta cu viata, ca totul poate sa doara, ca oamenii sunt inselatori dar nu trebuie sa te lasi inselata, ca intodeauna trebuie sa te pui pe primul loc, ca daca cineva te raneste il lasi in pace si in trecut, ca trebuie sa ai cat mai multe experiente pentru a te dezvolta dar ca niciodata sa nu te lasi prinsa intr-o experienta ciclica, ca trebuie sa te pretuiesti si sa iti pretuiesti viata, ca totul e ok in cantitati limitate, ca e normal si dorit sa ai momente duse la extrem atat timp cat te intorci, ca s-ar putea sa ranesti oameni dar nu trebuie sa fie un scop, ca trebuie sa ii pretuiesti pe cei ce ti-au dat viata si incearca sa te protejeze and to not take them for granted, ca viata nu se opreste cand vrei tu si nici nu o poti controla prea mult dar ii poti da o directie si un sens, ca trebuie sa muncesti daca vrei ceva asa cum trebuie sa respecti ceea ce ai primit deja, ca maturitatea nu e un scop in sine si ca e fain si fun sa fii cat de mult poti copil, ca iubirea frumoasa si durabila nu te macina si nici nu e toxica sau blamata, ca sora ta s-ar putea sa o dea in bara si sa tipe la tine dar ca la sfarsitul zilei esti totul pentru ea, ca te va proteja si va lupta pentru tine chiar si atunci cand tu o vei uri, ca tu trebuie sa iti joci rolul principal in propria ta viata!

Nu mi-a iesit, what a great surprise, and now we go back to drama... 

Timp singur

Imi place sa fiu inconjurata de oameni, sa ii observ, sa ii ascult, sa le vorbesc, sa imi imaginez povestile lor. De cand ma stiu, imi doream o familie mare, o multime de oameni care sa te tina ocupata in fiecare moment, care te oboseasca dar la sfarsitul zilei sa iti lase un zambet larg. Si prieteni frumosi care sa te cunoasca, sa iti fie sprijin si aventura, sinceri si deschisi. Nu imi placea singuratatea si o judecam, ma speria si ma sufoca. Copil cautand agitatie, adolescent cautand apartenenta, tanar cautand distractie, matur cautand.. 

Acum stiu ce caut, desi inca blurry si schimbator, valorile au fost cumva rearanjate, invatand din ce tot ce s-a intamplat si simtit, din fiecare om, mai mult sau mai putin constient. Acum, in aceasta noua perioada (nu o numesc maturitate, maturitatea e relativa si judeca prin fiecare definitie) am invatat ca singuratatea e buna in propriile potrivite. E buna pentru suflet si spirit. Mai ales, ca singuratatea nu inseamna (musai) absenta oamenilor. Am auzit, am simtit, am vazut ca poti fii singura si inconjurata de oameni. Trecand la acea singuratate unde esti doar tu cu tine, si iti place. 

Sunt oameni carora nu le place sa se plimbe singuri, sau sa manance singuri, sau sa faca cumparaturi singuri. Dar am descoperit ca iubesc momentele mele si doar ale mele, neimpartite, nejustificate, netulburate si intrebate. E momentul in care pot sa ajung la zi cu gandurile mele, cu ce imi doresc, cu cartea pusa in stand by, cu cafeaua buna si energia sclipitoare, cu mesajele si conversatiile cu omuletii pe care ii iubesc dar ii tot aman din cauza agitatiei. Imi place sa cutreier pana cand descopar un lucru, orice, ceva. 

Programele incarcate, atitudinea de titirez, somnul in reprize, zilele pe ore, pauzele scurte, oameni uitati & to do lists epuizeaza, mai devreme sau mai tarziu; in prezent- din ce in ce mai devreme. Si atunci am cautat acel lucru care ma poate reincarca pana si intr-o duminca (as i really hate sundays). 

Sa nu uitam de relatii, of ele, grele, complicate, sarate. Si cum le ajutam noi sa isi piarda magia, misterul, elanul prin fortarea etapelor sau pur si simplu prin asteptari si acapararea spatiului. E normal, o facem mai mult sau mai putin voit. Ne amestecam, ne extindem, ne sufocam. Nu intr-un mod clar si rapid, ci in timp, si e frumos.. ne place sa ne trezim si sa adormim cu el/ea langa noi. Sa facem cumparaturile impreuna, sa ne sunam, sa iesim impreuna, sa ne certam pe ce lustra sa punem sau unde sa mergem in vacanta. Ne place impreuna. Dar ne-ar placea mai mult impreuna daca am avea propriul nostru timp si spatiu, din cand in cand, fara sa ne iscodim apoi, sau sa vedem scenarii dramatice. Nu ne iubim mai putin, ci ne ajutam sa crestem impreuna, frumos. [timp singur, again for the win]

Nu stiu cum, am ajuns sa citesc un articol legat de motivul pentru care adultii simt ca anii trec mai repede decat copii. Aparent, totul e legat de experiente si de faptul ca noi, nu mai avem asa multe inceputuri, asa prime momente, totul e o rutina, procrastinare si stres. Si ajungem sa traim mai mult in trecut si prin tot ce ni s-a intamplat in loc sa ne dam voie sa descoperim noul de care avem nevoie pentru a restarta cea mai importanta resursa.. timpul. 

Asta incerc sa fac prin acel timp singur, sa imi creez experientele pe care mi le doresc si planuiesc ce isi doreste sufletul meu rebel. Apoi sa mi le realizez alaturi de el, my half.

Timp singur, e timp frumos, e un moment de respiro intr-o multime ce cauta acceptare. 


Cu drag,

Inchis

Sunt o furtuna in desfasurare, care consuma si lasa pagube. Si imi e ca o sa ii creasca intensitatea si urmele lasate. Si imi e ca o sa ii dau un nume si o sa fie doar o etapa. Si imi e ca nu stiu cum e fara ea. Dar vreau, nu doar o vacanta, ci zile intregi, nenumarate. 

Dar ce ne facem cu mastile? Daca or sa cada? Si razboiale purtate tacut pe fundal? Si emotiile care dau zambete schimonosite? Si ochii dati peste cap? Dar pacatele? Si starea permanenta de nepotrivire? Si privirile de doamneajuta? Dar fuga, unde ramane fuga? Cui i-o lasam? Pastram ceva? Sau intram in vacanta complet? Ne lasam si de oameni?

Apoi, tacut, zambind, simtind si renuntand,  ne bucuram de liniste. Dar "confirmarile" tot acolo raman intr-un sertar prafuit asteptand momentul in care or sa faca ce stiu ele mai bine: sa fie dorite, constant, crescand, ranind o data cu asteptarile. O alta furtuna!

Cea mai buna. Idei Preconcepute. Prima urcare

E soare! In sfarsit soare orbitor dupa o saptamana de nori urati, frig si stari meteodependente, dupa o saptamana in care mintea mea a refuzat sa zambeasca si a cautat certuri. Ok, e soare, dar inca ma simt gloomy sau grumpy, poate doar pentru ca e luni dimineata. Poate ca imi trece, poateeeeeeeeeee. 

Anyway, cand mintea imi e imbufnata, alearga in cele mai tampite colturi si proceseaza de parca e pe NOS :)) Asa ca dupa ce am meditat la doamneiartama orice, m-am oprit asupra "celui mai bun prieten". De ce? For no good reason dar de dragul situatiei sa zicem ca era ceva acolo. De cand ma stiu, am avut cea mai buna prietena, mi-am categorisit persoanele din viata mea rand pe rand. In adolescenta am inceput sa cred in  "sisters before misters" (spus decent :))). Si cum adolescenta nu e o perioada de vis si majoritatea persoanelor se formeaza am avut multe dezamagiri. Fetele is rele, asa mi-am zis! Pueril sau nu, inca se aplica! Revenind la "cea mai buna prietena", fiecare perioada din viata mea si-a avut -o, unele mai mult bune, unele fara sens. "Cea mai buna prietena" pentru mine a insemnat acea persoana care te cunoaste foarte bine, care iti e alaturi chiar si cand tu nu crezi in tine, care stie ce se afla in spatele fiecarei glume sau zambet stramb, care crede in tine! But then you grow up, si inveti ca fiecare persoana are her own agenda, ca poate fi superficiala, ca nevoile primeaza, ca you will be taken for granted, ca exista drumuri separate si "supra-orgolii". Degeaba te agiti, degeaba renunti, tipi, complotezi, tii ranchiuna, mai ales cand ti se explica frumos ca o relatie incepe pe aceasi treapta iar in timp oamenii urca sau coboara iar efortul tau de a-i aduce unde esti e mare si inutil. Sunt incapatanata de fire si am crezut pana in ultimul moment ca "cel mai bun" inseamna un ideal. WTF? 
Asa ca am renuntat sa caut idealuri si am invatat sa ma bucur de oameni si de acel ceva al fiecaruia. Exista prieteni buni, foarte buni dar nu exista o persoana mai sus ca celelalte. Am invatat sa apreciez si sa ma regasesc in fiecare persoana draga mie. Am invatat ca apreciez ambitia frumoasa a Claudiei, sprijinul Cristinutei, libertatea si zambetul Alinei, starile de bine construite cu Madalina si glumele si copilaria lui Ilhem. Am invatat ca legaturile pierdute se pot regasi si pe asta ma concentrez acum. Am invatat ca nu exista "cea mai buna prietena" dar in situatia potrivita poti gasi cea ai nevoie. Iar relatiile sunt grele, de orice fel, important e sa ai acei oameni frumosi si potriviti langa tine!


Dupa ce mi-am terminat gandurile aleatorii, a venit weekendul :)) Somn si voie buna huh :)) Ieri a fost o zi a surprizelor caci nu sunt cea mai activa persoana din punct de vedere fizic, must change this! Am inceput dimineata cu prima mea urcare pe Tampa, pare un lucru mic desi pentru mine a fost un "kickass" moment. M-am gandit ca o sa imi dau duhul pe undeva pe drum dar a fost usor si placut.. la urcare :)) Imi era mai mult frica de ursi decat de o cazatura, nu au fost ursi. Am avut si oameni minunati langa mine care mi-au suportat toate plangerile sau opririle mele socante. Iar momentul cand am fost ssssssssssuuusss iar alti omuluti coborau din telecabina si eu eram so f'ing proud was AWESOME! La coborare, mult mai solicitant, mult mai abrupt, i did it..  O iau ca pe un inceput pentru spiritul meu cuceritor :D. Iar daca ziua am fost ca un titirez, seara la incheierea frumoasa, am dat de un taximetrist pus pe glume de origina rroma. Din cauza experientelor neplacute cu taximetristi rromi, am fost cam rezervata pentru aproximativ 10 secunde. Domnul in cauza, de aproximativ 55 de an, imbracat elegant, a inceput sa faca glume si sa ne intrebe daca e ok sa lase muzica tiganeasca pe fundal caci el e innebunit dupa muzica. Nu'i bai, nu erau manele, aproape acceptabil. Mi-a explicat ca e saxofonitst, ca are 8 copii, 24 de nepoti, ca ii stie pe toti si le duce dorul cand nu sunt cu el, ca nu se intelege cu singura lui fata care a ramas langa el, ca ginerii lui se cam dau cocosi dar noroc cu baietii lui, ca are o "cumatra" romanca, ca ei au cele mai tari petreceri si ca pentru el e important ca oamenii sa se simta bine cand sunt cu el, ca e mandru ca e tigan si ca ii uraste pe toti aia care ii fac "neamul de rusine". Ne-a recomandat sa mergem la o nunta de tigani pentru a intelege ce inseamna cu adevarat o petrecere si ne-a urat la plecare "multi copii". A fost prima oara, cand mi-a placut ca taximetristul a vorbit cu noi! Am ramas cu voie buna si inca revine de cate ori imi aduc aminte de el. Si ca fapt divers, am castigat 2 jocuri la biliard :D, my soulmate is still wondering how :))).. 

Sa fie o saptamana frumoasa!

***

DordeVara

E inca soare, inca simt ca e vara, e bine. Vreo 2 saptamani am trait fara prea multa notiune a timpului, si mai bine. M-am trezit dar inca visez cu ochii deschisi la urmatoarea vara, bun bun. Imi canta in minte, jucaus, I want to break free, one of these days. 

Am vazut si marea si somnul dulce fara alarma si mi-am baut si BB-ul la apus pe un nisp rece. Am avut (si mai vreau) acea rupere de tot, fara alte planuri, doar ochii, marea, visele si linistea. Ne intoarcem incet aici, in prezent, cu emotii, cu treziri abrupte si dor de nepasare. E doar o alta vara sfarsita nostalgic, ratata voluntar. 

One thing though,am realizat ca nu ma pot plictisi de timp liber si nici satura de mare, nici de o noapte calda, rasete sau faptul ca "maine nu avem niciun plan". A fost si mai bine cand am realizat ca emailul si Facebook-ul nu imi sunt vitale, si ca pot trai linistita fara ele. La intoarcere, le-am limitat... nu mai vreau haos creat aiurea. 

Numai bine, ne intoarcem la basics. Ne concentram pe relaxare, idei nastrusnice si noi orizonturi. Nu e nimic mai fain decat sa ma trezesc si sa stiu ca azi va fi 100% cum vreau eu fara alte dependente. 

Vreau sa nu mai masor timpul, banii, lucrurile, drumurile sau oamenii, sa nu imi fie dor sau regret, sa simt ziua libera si noaptea zambet, sa aducem un strop de copilarie in prezent si sa cautam constant momentele complete. 

 Vreau din nou sa fie vara, un fel de re-run daca se poate :-D .

Asteptari.

Pentru mine asteptarile au devenit o sursa de stres desi in trecut imi gaseam linistea pe moment, asa imi intretineam optimismul. Poate pentru ca inca visam la acel imposibil sau mi se parea mai antrenant sa imi agat un obiectiv de o asteptare. 
Adevarul e ca, asteptarile are messing you up. 

Cand eram mica asteptam sa vina vacanta pentru a face nu stiu ce nebunie sau noul an de scoala in care voi schimba eu tot ce sunt. De ce, nici eu nu mai stiu. Apoi am inceput sa astept oamenii sa se schimbe, sa vada, sa isi ceara scuze, sa faca orice aveam eu in cap pentru ca eu credeam ca asa trebuie. Pardon me, idealismul inca ma urmareste. Am asteptat lunile, anotimpurile, anii sa vina si sa plece pentru a face anumite lucruri, pe care normal ca nu le-am facut, nu erau corect aliniate. Am asteptat pana si Karma sa se intample, inca astept :)). Apoi diverse evenimente, anumite pareri sa se schimbe, anumite ganduri sa se linisteasca. Am intrebat de o mie de ori cum sa nu astepti, raspunsul a fost pe masura: simplu, nu astepti. Normal ca tot ce imi trecea prin cap era WTF? sau gata "de maine, asta fac" :)) 

Oh well, cand tu te-ai construit astfel incat sa astepti sau se indeplinesti anumite asteptari ale unor oameni   e cam greu. Devine si mai dificil atunci cand realizezi ca toti oamenii din jurul tau is complet diferiti si tu, trebuie sa te conformezi. Nu, nu trebuie! E o tampenie. Mare bullshit cu asteptarile astea. 

Am inteles ca nu trebuie sa astept sa fiu independenta ca sa ma maturizez, sa ma placa toata lumea,ca daca fac the right thing i will be so praised, ca sa vina noul an pentru a invata nu stiu ce limba sau toamna pentru a imi schimba stilul de viata, ca atunci cand un om iti face rau Karma ii va da un pumn :)), ca oamenii sa nu se schimbe sau sa iti fie mereu alaturi, ca Gabi sa imi ghiceasca gandurile si dorintele doar pentru ca suntem de mult impreuna. To be honest, asteptarile te fac mai usor de dezamagit, iti accentueaza un pic partea aia ..mai putin placuta si iti iau zambetele. 

Si atunci cum ai asteptari in momentul potrivit doar? 

Acum imi tot trece o imagine cu o babutsa pe un scaun, pe veranda care tricoteaza de cu zor, oftand si asteptand ceva sa se intample. Ma amuza imaginea si ma sperie. Probabil ca asteptarile ni le formam doar pentru ca avem o lume ideala in cap in care ce asteptam noi se aplica la toata lumea si apoi ajungem toti pe scaune tricotand, seni(n/l)i. Tot ce am asteptat s-a intamplat.

Astept sa nu mai astept, atunci poate o sa fiu complet surprinsa.. is this good?

***

Acum si mereu!

Te iubesc pentru ca:
esti al meu
m-ai fermecat din prima clipa
te-am asteptat
ai cel mai frumos zambet
si cei mai frumosi ochi
esti inalt
iti place baschetul
si joci si foarte bine
esti rational
si bland
iti tii promisiunile
si m-ai tinut treaza timp de un an jumatate
distanta a fost un mic impediment
si functionam oricum ar fi
avem "our city lover"
si melodii cu suflet
mi-ai adus maimutele
ma suporti si cand sunt imposibila
vii si ma iei de la gara, oricat de tarziu ar fi
si imi aduci si un Kinder
putem fi sarcastici amandoi
esti obsedat dupa ordine
si ma suporti cu dezordinea mea
esti punctual sau erai cel putin :))
ca mi-a dat cel mai frumos inel de logodna
suntem mereu pe aceiasi linie
avem incredere
am realizat tot ce ne-am propus
ma saruti in fiecare dimineata chiar daca eu dorm si seara inainte de culcare
nu poti sa dormi daca sunt suparata si ne rezolvam problemele si la 4 dimineata
suntem independenti dar linistea ne-o gasim doar daca suntem impreuna
esti calm
ai principii puternice
te fastacesti cateodata
ai orientare spatiala
si logica incredibila
esti puternic
si romantic
nu esti picky
esti foarte tolerant
ma tachinezi
avem "matching tattoos"
esti ambitios
si amuzant
incredibil de destept
ma sustii
si imi vrei binele
ai grija de mine cand sunt bolnava
si imi faci cele mai frumoase surprize
avem aceleasi planuri
faci cea mai buna cafea
si mi-ai invatat toate obiceiurile
ma completezi
ma bati la aprope orice joc, dar nu ma las..
stiu tot ce iti place
daca pleci si nu ma suni cand aterizezi, ma panichez asa tare
vrei o familie
esti persoana cu care ma trezesc si adorm in gand.
esti tu!

Te iubesc nu pentru ca esti perfect ci pentru ca esti ideal pentru mine!

Por favor. No

Azi imi doresc sa zac undeva pe o plaja cu Kindle-ul, un BB lime si marea pe fundal incercand sa ma adoarma. In schimb, imi urmaresc pisica sa vad daca mananca, daca doarme, daca se da jos, daca mai suiera, miauna si incerc sa imi fac manichiura. I have "boundaries issues" caci nu inteleg cum oja ajunge pe langa, mereu :)).  

Inca stau lungita in pat, uitandu-ma pentru a nspea oara la Friends, cautand articolele, sau frunzarind Facebook-ul in gol. E o zi tare antipatica, mai ales ca maine iar o sa plec si drumurile au devenit din ce in ce mai neplacute. Oricat de dragi imi sunt persoanele pe care o sa le vad (unele chiar foarte dragi), agitatia drumului si a timpului pierdut imi alunga orice zambet. Duminica sunt mereu pe principiul "cine se trezeste de dimineata, se culca mai devreme" dar mereu ajung seara obosita cu ochii tintiti, cu agitatie, numarand orele de somn care de la 8 ajung la 3. Cum, nu stiu, mai ales ca as putea dormi oriunde, oricand. 

Printre bagaje, ma gandesc si peste cine o sa dau maine in tren, ce personaj o sa imi deranjeze linistea sau somnul. Nu am inteles niciodata de ce oamenii devin mai prietenosi in tren sau au chef de subiecte complexe la 7 dimineata sau la 11 noaptea. Nu imi place sa vorbesc despre religie sau politica si aparent, aceste 2 subiecte sunt mereu alese. Ce s-a intamplat cu intrebarile legate de vreme sau despre destinatie? H, what about that? 

Nu ma intereseaza nici ca X a fost in Italia 2 luni, nici ca fata lui Y e in Franta sau ca Z pleaca in Germania . Dar pentru ca nu stiu cum sa le spun acest lucru, zambesc mereu, dau din cap si mai scap cate un "oooo, si cum e acolo?". In tren am aflat ca urasc sunetul de la unghiera cand un domn s-a gandit sa profite de linistea din tren si de faptul ca majoritatea oamenilor dormeau (da, oamenii dorm luni dimineata la 8) si si-a taiat unghiliile. Adorabil. Ma trec fiori doar cand ma gandesc.

Tot in tren am aflat ca cei care citesc in tren sunt "rebusisti" (still a big fuck off); ca cersetoria ar trebui legalizata; ca majoritatea stau in alte tari unde au masini, vile, fantani cu sampanie si presupun ca si avione private dar ca urasc CFR-ul si ca deh, merg cu trenul pentru ca au venit asa spontan in tara; ca locurile nu se respecta si ca atunci mai vine cate o tanti ciufuta care vrea sa stea pe locul ei - un intreg compartiment se muta; ca sunt prea tanara pentru a fi casatorita; ca vagonul se goleste/aglomereaza la Ploiesti; ca o multime de drame pot avea loc (si si, multos telenovelas); ca un copil daca vrea sa planga din Bucuresti pana in Brasov, poate sa o faca, fara pauze; ca daca ai priza in vagon vei sta sigur langa culoar fara acces la acea priza; ca niciodata nu o sa fie o temperatura normala in vagon- ori e frig ori e foarte cald; ca vei primi mereu sfaturi pe care nu le ceri, nu ai nevoie si care sunt total pe langa tine. Dar macar stiu exact daca va ajunge cu intarziere trenul, unde recupereaza, unde merge mai incet, de ce si cat sta in fiecare statie, dormind chiar. Iar peisajul intre Azuga si Busteni inca mi se pare grandios si linistitor. 

Nu astept cu emotie calatoria, dar stiu ca atunci cand ma intorc aici e acasa.

***

Sa pisicim. Part I.

Sunt o fana a pisicilor. Oricine ma cunoaste poate spune ca sinonimul pentru mine este o pisica. Asa ca am facut, ceea ce mi s-a parut mereu normal,  mi-am luat propria mea pisica, a mea si doar a mea, ca prea mi-am dedicat atentia altor pisici. Dar pana aici e poveste lunga. Am avut si caini, si iepuri, si un pui de gaina, si un papagal dar nu am fost convinsa.

Prima mea amintire din copilaria mea zbuciumata e legata de un caine, negru si cret. Il consideram mare si puternic desi era doar un Canis pus pe sotii. Ne alergam, il puneam noaptea in pat ca sa doarma, imi primeam cearta de a2a zi cu mandrie, pentru ca desi ai mei parinti nu erau de acord Nero era al meu prieten si trebuia sa stea langa mine. O perioada buna, eram doar eu si Nero, intr- o lume a noastra, cu propriile noastre reguli, jocuri si ghidusii. Apoi, am aflat ca voi avea o sora si Nero va trebui sa plece, nu am inteles de ce dar stiu ca nu am fost incantata deloc de vestea ca voi avea o sora care nu va putea face ce facea acel mandru negru si cret. Apoi dupa multe plansete, tipete, nu stiu exact daca ale mele sau ale acelui copil alb, pufos si de abia venit pe lume, un alt Canis a venit sa ne agite viata, Max. Max era la fel de negru, cret si mare dar ne-am apropiat greu. Eu pentru ca eram inca afectata de ultimile schimbari, el pentru ca a fost pana in acel moment un spirit liber. Vreo 2 ani de zile fu ok dar mai apoi, mama l-a dus undeva (intr-un loc magic, presupun) pentru ca domle "lasa prea mult par". Sub acest pretext, ne-au fost adusi si luati vreo 4 caini, toti Canisi. La varsta de 9 ani, am primit un "Pechinez" auriu, mic si dragalas (little i knew then). Eu tot asteptam sa creasca si sa i se increteasca parul, el tot era in lumea lui. Eu voiam sa ne jucam, el voia sa fie lasat in pace. Eu voiam sa il alerg, el ma maraia. Pana intr-o zi, cand m-a muscat de degetul mare de la mana stanga, da tin minte pentru ca atunci am inceput sa imi fie frica de caini. Dupa acel soc, si Pechinezul (al carui nume nu mi-l amintesc dar nici nu vreau) a fost dus (sper ca nu in acel loc magic) si am incetat sa mai cer caini.
Pe la 16, frica mea de caini a atins cote maxime cand o gasca de caini si-au gasit locul in jurul blocului nostru. Normal ca aveam vecini care ii protejau si desi acei caini erau vizibil periculosi, mi s-a repetat de un milion de ori ca ei ataca pentru ca "simt frica". Am trait cu aceste vorbe si inca traiesc, dar nu stiu cum sa trec de aceasta frica.. imi plac in continuare cainii, dar raman la pisici.

Pisicile, ele au intervenit undeva intre frica mea de pechinezi  (dar pot sa jur ca e ceva neinregula cu ei si ca they have a hell instead of a soul) si gasca malefica de caini de la bloc :)).

Zara, persana gri, pufoasa si fara botic, avea doar o luna cand alerga prin casa si arata exact ca un ghem pufos. De abia mieuna, de abia scoatea gherutele, de abia pisicea. Find o pisica cu Pedigree (fitze!) stia exact ce trebuie sa faca si unde. Pe cat de adorabila si pufoasa era la o luna, pe atat de nebuna si rautacioasa era la 2 ani. Am aflat pe parcurs ca "avea negru in cerul gurii" si ca e un semn, asa a fost. Nu zgaria, musca; daca simtea ca nu o placi, se razbuna; o iubea sau o agrea doar pe mama pentru ca ii dadea de mancare; tot ce misca, ataca - nu conta ca erau picioarele tale sau o musca  pierduta; isi ascutea ghearele dupa canapea, de canapea sau mocheta pentru ca acolo nu ajungeam sa o prindem; dormea doar pe perna mea si cu timpul invatase ca daca ma impinge suficient de tare. pot dormi si fara perna; in rest parea mai tot timpul plictisita si nervoasa. Fiind o pisica frumoasa, ai mei s-au gandit ca poate daca face puiuti se calmeaza (aha :))) si au dus-o de 2 ori imperecheat si de 2 ori si-a batut partenerii. Dupa 5 ani, in care am invatat sa traim impreuna (cred ca mai mult ne accepta ea dar ma rog ) a disparut :(... vreau sa cred ca ne-a furat-o cineva pentru ca umbla si pe afara decat varianta acea sumbra pe care mi-o spuneau colegii mei :(. Am cautat-o, am oferit recompense, am plans, am tipat, am asteptat dar nu am mai gasit-o. Zara, a fost prima mea pisica, nu cel mai bun model dar ne-a ocupat viata 5 ani. Ca un copil incaptanat ce eram, am zis ca nu mai vreau animalute.

Dar intr-o zi de August, am vazut cum 2 idioti de vreo 8 ani (da idioti, nu am alt cuvant mai frumos pentru lipsa de bun simt, educatie si suflet) loveau o "chestie" alba pufoasa cu picioarele si radeau. Am sarit ca o nebuna la ei si i-am alungat fara sa ii bat desi asta imi doream, sa dau si eu cu picioarele in ei. Am luat vietatea aia alb pufoasa si am adus-o in casa. Mama a tipat, sora mea era incantata, eu eram trista: era o pisicuta, foarte slaba, cu locuri fara par, cu ochii intredeschisi, de abia mieuna, de abia mergea. Am rugat-o pe a mea mama sa ma lase sa o tin in casa dar pentru ca ea vedea doar boli s-a opus. Nu-i bai, am pus-o pe asta mica sa il sune pe tata, nu prea ii putea refuza nimic. A venit acasa, a vazut pufosenia si ne-a zis ca daca rezista in gradina pana a 2a zi o putem pastra. Era Duminica, in Galati nu existau Ugente Veterinare. Am stat toata noaptea cu ea in gradina, oferindu-i mancare, apa si o paturica. Luni la 8, eram cu ea la doctor, i-a facut analizele, am aflat ca avea vreo 7 luni si doar un kg jumatate, ca a avut bazinul rupt, ca nu va putea face pui dar ca nu are nicio boala. Asa, acea vietate alba a devenit Nur, a noastra pufosenie. Incet, a inceput sa manance, sa isi arate varsta, parul i-a crescut uniform, mieunatul a devenit zdravan si dorinta ei de afectiune ne-a surprins pe toti. Nu zgarie, nu musca, nu vrea decat sa fie mangaiata. Opusul Zarei, alearga amuzant, purtand inca amprenta unui bazin rupt, doarme foarte mult si da trezirea la ora 5 dimineata. Orice persoana noua pentru ea inseamna o noua oportunitate de a fi mangaiata. Ea este motivul meu! Pe Nur am lasat-o in Galati, asteptand orice ocazie de a o vedea si a imi ingropa manutele in blana ei :x. 

Asa ajungem la Moonie...Inca nu stiu cum e Moonie pentru ca de aseara sta ascunsa, minutul de glorie in care noi am zis ca "hai sa o invatam cu noi", ne-a lasat cu nisip in toata baia, o muscatura, un deget umflat si o vanataie. Sper sa pisiceasca mai mult ca Nur si mai putin ca Zara. Sper sa iasa de unde este acum candva si sa nu o mai cautam cu orele intr-un apartament. Hei, dar macar ne-a invatat ca avem multe locuri ascunse in casa :))). 

Ca si concluzie, iubesc pisicile pentru ca au personalitate desi sunt mici, ca nu trebuie doar noi sa le acceptam ci si ele pe noi, pentru ca vor un loc in viata noastra, pentru ca le castigi afectiunea, respectul si pentru ca daca ai reusit, ai cel mai adorabil animal de companie. Da, stiu ca nu le pasa, ca ele vor face ce vor ele sa faca, ca exista mii de articole si poze care transmit doar un mesaj despre ele "they feed me, they take care of me.. I MUST BE GOD" dar daca iti doresti un animal care sa te asculte si sa faca doar ce vrei tu then you are not in this shit for the good reason. 


Revin cu Pisiceala 2,3..N... 

***

Manifest

Be more feminine. Be the best. Don't take things personally. Grow a thick skin. Lose weight. Put some make up. Wear skirts. Eat like a lady. Act like a man. Don't be childish. Don't be so serious. Stop with the joking. Make up your mind. Don't cry. Don't trust. Don't be a drama queen. Pass the exams. Be back until 10. Don't go in that trip. Be scared. Be tough. Be mean. Care. Be there. Put yourself first. Don't be tired. Too much energy. Too boring. Less enthusiasm. Think. Analyze. Decide. Don't overthink. Take a risk. Think again. Be responsible. Do mistakes. Don't do mistakes. Don't judge. But be judged. Don't gossip. You gossip. Get friends. Don't be so friendly. Learn. Learn faster. Read. They read more. Develop. Now. Don't compare, but be compared. Act. Don't break the rules. Be a good girl. Be a good daughter. Be a good something, anything. Be adventurous. Make surprises. Sleep well. Be kind. Help. Be creative. Don't be dreamy. Know it all. Be complete. Don't be complicated. Be complex. Read the newspapers. Believe. Fight. Stand up. Don't be arrogant but not humble. Be relevant. Don't smoke. Don't drink. Don't talk about you. Be positive. Have hope. Control all your emotions. Don't be cold. Know yourself. Improve yourself.Follow the road. Break all the limits. Live. Get up. Train. Be successful. Smile. Don't wear so much black. Grow up. Speak more. Speak less. Don't be so easy to read. Be selfless. Be selfish. Wear gloves. Don't care. Respect but don't expect respect. Have a talent. Have a career. Know what you want, it is easy. Work more. Do more. Be more. Don't expect but exceed anyones expectations. Deliver. Be happy. Not too happy. Be smart. Be lucky. Be charming. Be the one. Live.

we all need to be less of everything and more of us. 

***

De vorba, ca la inceput!

E timpul sa o iau de la capat, cu postarile, cu mine. Privind inapoi, ma simt vaga, ca intr-o ceata, protejand si aruncand cu subtilitati. E momentul in care imi asum cresterea si trecerea la un nivel nou. E momentul in care vreau claritate, sa ma exprim complet, si sa imi scriu experientele asa cum sunt ele, fara a mai fi analizate. 


Am gasit o serie de intrebari amuzante pe un blog pe care il urmaresc din cand in cand si am zis ca e un start bun. 
Asa ca, here I go, deschizand un nou capitol, unde nu imi promit ca va fi optimist dar realist poate si un pic amuzant mai ales ca in sfarsit dupa 2 ani, voi scrie despre provestile din taxi .

****

·         What is the farthest you’ve been from home?
UK

·         What is your favorite word?

panselute, bucurie, matz.

·         Are you named after someone?

Da, dupa ambele bunici :)
·         If you were another person, would you be friends with you?

Greu, foarte greu.. Nu cred, sunt foarte nerabdatoare si cateodata posesiva, nu as putea sa ma impart :)))). 

Doar ca sigur, as rade non stop si m-as intelege complet.. Nu, nu in mod sigur nu
.·         Do you still have your tonsils?

There they are :))) le am, le pastrez :D
·         What was the last thing you ate?

Salata de vinete si Stoopwafels :(
·         Favorite smells?

cafea, vanilie (dar asa usor), aer curat, citrice.
 ·         Favorite sounds? Sunetele preferate?

acum se sparg valurile la mal.. adorabil! Pian :X

·         Who has been the most influential person to you?

Tata, e o persoana asa puternica, ambitioasa si mandra! Si a reusit sa faca tot singur, intr-o tara straina! 

·         What’s one thing your parents don’t know?

Ohoooooooooooooo, multe :D.. cam toate de prin adolescenta, nu le insir :D
·         If you could live forever, would you?

Doar daca si persoanele apropiate mie ar trai pentru todeauna
·         What is your most embarrassing moment?

Eram cu sora mea, si ne plimbam noi agale cand o masina cu 4 tipi in ea (normal ca era si "that boy")opreste  si eu incercand sa fiu cool si sa zambesc, am ajuns insirata pe jos cu sora mea razand pe burta. Yep, nu a mers relatia cu tipul ala :)))
·         What is the craziest thing you have ever done?

Nu prea fac eu lucruri nebunesti, doar poate momentul in care m-am dat in "Pendula" si imi faceam/strigam testamentul :)))
·         What qualities you look for in a partner (girlfriend/boyfriend)?

Sa fie bland, destept, simpatic si rational :D i bring the fun :))
·         Describe yourself in 3 words. 3 cuvinte care te descriu:

Duracell, sarcasm, curcubeu
·         Whats your favourite pizza topping??

You don't simply have enough Mozzarella :)))
·         What is something you learned today?

ca e imposibil sa te trezesti devreme cand te culci la 5 :))
·         Do you belive in magic?

Cam da :)) 
·         If someone asked you for a random piece of advice, what advice would you give him or her?

Be true to yourself! Mai ales intr-o lume in care valorile se schimba continuu.

·         If you were a type of animal, what animal would that be and why.

Imi place sa cred ca as fi o pisica alintata, dar mi-ar placea sa fiu un vultur, cam aproape orice pasare care zboooooooooooooooara (ciudat, e ca imi e frica de avione).

·         If you could learn one random skill, what would it be?

Sa dansez ca Ciara/Beyonce... just love how they dance.. 

·         Would you kill an innocent person if you thought it might mean saving a thousand other people?

WTF?

·         What is the biggest lie you’ve ever told?

Mai ,nu pot sa o zic aici :)) imi e rusine de ea :))

·         What’s the worst or weirdest thing that’s ever happened to you?

Pana acum, nu am.. this is weird. 

·         What is your favorite number?

4,9,26

·         What is your favorite eye color?

Dark Brown·

         Do you prefer the bustle of the city or the quiet of a small town?

Nu stiu, sincer! As vrea un echilibru, sau sa ma teleportez dupa stare.

·         Have you ever fallen out of a tree?

Nu, so sad

·         If you could have any pet in the world, illegal or not, what would you get?

o maimutica.. Marcel :))

·         What was your favorite cartoon to watch growing up?

Tom & Jerry, Powerpuff, Viata cu Louie :))

·         Do you have a boyfriend/girlfriend?

Da

·         What is the coolest thing you’ve been for Halloween

Nada, once again.. so sad

·         Which gender is it easier for you to be friends with?

Barbati, dar se interpreteaza cateodata gresit aceasta prietenie

.·         If your crush were with you right now, what would you do?

"Facem curat?" :))))))))))))))

·         Animals owner?

Not now, but soon

·         If we learn from our mistakes, why are we always so afraid to make a mistake?

pentru ca doare, pentru ca e penibil, pentru ca ne e frica de esec, de parerile celorlati si pentru ca, suntem mai mult judecati prin prisma greselilor

.·         When was the last time you tried something new?

Sambata, that was... dubios :))

·         If you swear, what is your favorite swear word?

WTF? Sa moara bibi, in pana mea si altele pe care nu le voi spune :D

·         Have you ever milked an animal?

nup, nup, not gonna try.

·         If you could have a theme song of your life, what song would that be?

Coldplay-Paradise

·         Do you sleep with your closet doors open or closed?

Closed mostly

·         What is your favorite food?

ICartofi, oua, branza, mamaliguta

·         If you could live in a book for a day, what book would it be

Harry Potter :D

·         Which movie could you watch over and over and still love?

Harry Potter , iha

·         What is your usual bedtime?

dupa 12 :(

·         What was the last text you sent?

"oki"

·         What comes to mind immediately when I say ‘Fear’

Painjen, failure, death...si uitasem ce clasicul "TREBUIE SA VORBIM":))))

·         What do you like least about yourself?

Laziness!
·         If you had to change your name, what would you change it to?

Imi place numele meu, prea mult

·         If you could be any magical, mythical creature or being, what would you be?

O zana, unicorn, Hermione Granger :))))))

·         Is your current hair color your natural hair color? 

Nu
·         What was the last thing that made you laugh?

Sambata, faceam karaoke la 12 npt si incercam sa imi opresc piticania sa faca ca  sirena unei ambulante.

·         Do you sing in the shower? 

Of course, and I am winnig Grammys for that :))

·         Is Christmas stressful?

NEVER sau poate un pic, ca tine prea putin si nu am timp sa innebunesc lumea cu spiritul meu Craciunesc dar mai sunt 148 de zile pana atunci deci pot incepe pregatirea.
·         Tea or coffee?

Coffeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee forver!!!!!!!

Cam atat, observ ca nu sunt asa wild cum credeam :)).

Alina, ai legatura :D

O zi amuzanta!

***