Cum?

Drama, drama si iar drama. Asta vad, simt, aud, visez, vorbesc. O urasc!

Probabil ca in adolescenta and in my very early 20s, mi se parea normal sa am o cantitate acceptabila de drama, sa imi exagerez trairile si reactiile celorlati. Pe principiul cand totul merge bine, let's screw up something. Sa plang,sa rad, sa fiu mereu on the edge, sa nu ma gandesc sau sa imi fac mii se scenarii, sa urasc, sa iubesc, sa sufar, sa fiu razbunatoare, to do the unthinkable, sa ma ascund, sa ma pun mereu in centru, that's was darlings, what i called fun. Dar mereu mi-am asumat consecintele, uneori prea mult, am invatat sa traiesc cu regretele si sa le accept si a fost drum lung, drum de vindecare, in care imi venea sa imi strig frustrarile, sa le las sa curga pana la epuizare. Inca imi vindec acele rani provocate de setea de drama, si inca sunt neinteleasa sau dubios vazuta. Accept si acest lucru si incerc sa imi dau voie sa fiu asa cum sunt, caci fiecare le are pe ale lui.

Totusi, mereu am incercat sa invat din greselile mele, desi le-am facut de 2 sau 3 ori la rand, si o ajut si pe ea sa invete din ale mele. Sa o ajut sa se dezvolte armonios, sa isi fie mai intai self sufficient ca mai apoi sa fie inconjurata de oameni, sa aibe tot ce are nevoie pentru a lua deciziile corecte, pentru a fi fericita, pentru a invata ca roz-ul nu e decat o culoare si ca nu il poti asocia in permanenta cu viata, ca totul poate sa doara, ca oamenii sunt inselatori dar nu trebuie sa te lasi inselata, ca intodeauna trebuie sa te pui pe primul loc, ca daca cineva te raneste il lasi in pace si in trecut, ca trebuie sa ai cat mai multe experiente pentru a te dezvolta dar ca niciodata sa nu te lasi prinsa intr-o experienta ciclica, ca trebuie sa te pretuiesti si sa iti pretuiesti viata, ca totul e ok in cantitati limitate, ca e normal si dorit sa ai momente duse la extrem atat timp cat te intorci, ca s-ar putea sa ranesti oameni dar nu trebuie sa fie un scop, ca trebuie sa ii pretuiesti pe cei ce ti-au dat viata si incearca sa te protejeze and to not take them for granted, ca viata nu se opreste cand vrei tu si nici nu o poti controla prea mult dar ii poti da o directie si un sens, ca trebuie sa muncesti daca vrei ceva asa cum trebuie sa respecti ceea ce ai primit deja, ca maturitatea nu e un scop in sine si ca e fain si fun sa fii cat de mult poti copil, ca iubirea frumoasa si durabila nu te macina si nici nu e toxica sau blamata, ca sora ta s-ar putea sa o dea in bara si sa tipe la tine dar ca la sfarsitul zilei esti totul pentru ea, ca te va proteja si va lupta pentru tine chiar si atunci cand tu o vei uri, ca tu trebuie sa iti joci rolul principal in propria ta viata!

Nu mi-a iesit, what a great surprise, and now we go back to drama...