Unul altfel

Simt cliseu in aer. Facand o comparatie intre anul acesta si ceilalti ani, simt ca mi-am pierdut acel "spirit al sarbatorilor". Daca in fiecare an de pe 1 Decembrie in mine se declansa o nevoie nebuna de avea luminite prin casa, colinde prin toate camerele si un zambet molipsitor pe fata, anul acesta imi doresc clipe lungi traite si simtite prin toti porii. Imi surade  idea de a deveni pentru cateva zile copil, de imbratisa zapada si de a vedea filme despre miracole. Dar azi raman la conceptul de idee. Pentru ca realitatea te loveste si observi cu indignare ca nu esti mai bun, ca fericirea a trecut, ca luminitele palesc, zapada se topeste sau devine sufocanta, iar luna aceasta devine doar o perioada de tranzitie, perioada in care ar trebuii sa revizuim liste, sa facem altele, sa ne promitem ca o sa fim altfel. Nu stiu de ce azi imi este greu sa mai cred in asta. Da, revizuim dar nu pentru ca vine sfarsitul unei perioade ci pentru ca e bine pentru sanatatea noastra. Da, facem liste pentru ca vrem mai mult de la noi. Si nu, nu suntem mai buni acum. Nu poti fi bun pentru o perioada, nu poti iubi acum si atat, nu poti darui doar azi. Pentru astea nu exista termen limitat. Poti fi egoist, gandindu-te doar la ce ai si ce faci, poti fi la fel gasind in tine acel lucru care poate schimba sau poti fi realist si sa inchei socotelile de pe acum.


Craciunul a devenit publicitate. Cumparam mult si prost, etalam vise pe banda rulanta, spunem cuvinte inutile dar care aduc zambet acum. Creionam o lume imaginara in care intretinem sentimente si ascundem conflicte. Tragem o cortina peste realitate si dormim cu gandul la zile mai bune. Incepem sa pronuntam din ce in ce mai mult cuvantul "familie". Parca nu mai e asa invechita, parca acum mai vrem, parca ne-am spala pacatele. "Acasa" capata proportii colosale, devenind indispensabila in Decembrie. [Mai bine mai ascult un colind, poate intru in stare.] Si imi regasesc si eu pasiunea pentru a-mi impodobi bradul, pentru a ma trezi gandidu-ma la ce bine si cald imi e. Dar cand ma gandesc ca "noul an" o sa imi aduca un eveniment destul de neplacut si ca tot ce simt acum o sa paleasca, ma pierd si mai mult de semnificatia zilelelor. E ironic, da! Asta simt! Ca totul e o ironie mare si nu, nu pot sa ma bucur in conditiile in care totul se misca, nimic nu se pastreaza, totul se schimba. Poate o sa fie bine sau cine stie ma transform in ce eram anul trecut. Cert e ca acest Craciun va fi unul plin!

Asa ca lasand la o parte, revolta mea pe destin...va doresc si imi doresc un Craciun in care realitatea chiar sa fie mai buna si sa dureze, caldura si zile mai bune!


B.H.

*




Smile:D

*