Asteptari.

Pentru mine asteptarile au devenit o sursa de stres desi in trecut imi gaseam linistea pe moment, asa imi intretineam optimismul. Poate pentru ca inca visam la acel imposibil sau mi se parea mai antrenant sa imi agat un obiectiv de o asteptare. 
Adevarul e ca, asteptarile are messing you up. 

Cand eram mica asteptam sa vina vacanta pentru a face nu stiu ce nebunie sau noul an de scoala in care voi schimba eu tot ce sunt. De ce, nici eu nu mai stiu. Apoi am inceput sa astept oamenii sa se schimbe, sa vada, sa isi ceara scuze, sa faca orice aveam eu in cap pentru ca eu credeam ca asa trebuie. Pardon me, idealismul inca ma urmareste. Am asteptat lunile, anotimpurile, anii sa vina si sa plece pentru a face anumite lucruri, pe care normal ca nu le-am facut, nu erau corect aliniate. Am asteptat pana si Karma sa se intample, inca astept :)). Apoi diverse evenimente, anumite pareri sa se schimbe, anumite ganduri sa se linisteasca. Am intrebat de o mie de ori cum sa nu astepti, raspunsul a fost pe masura: simplu, nu astepti. Normal ca tot ce imi trecea prin cap era WTF? sau gata "de maine, asta fac" :)) 

Oh well, cand tu te-ai construit astfel incat sa astepti sau se indeplinesti anumite asteptari ale unor oameni   e cam greu. Devine si mai dificil atunci cand realizezi ca toti oamenii din jurul tau is complet diferiti si tu, trebuie sa te conformezi. Nu, nu trebuie! E o tampenie. Mare bullshit cu asteptarile astea. 

Am inteles ca nu trebuie sa astept sa fiu independenta ca sa ma maturizez, sa ma placa toata lumea,ca daca fac the right thing i will be so praised, ca sa vina noul an pentru a invata nu stiu ce limba sau toamna pentru a imi schimba stilul de viata, ca atunci cand un om iti face rau Karma ii va da un pumn :)), ca oamenii sa nu se schimbe sau sa iti fie mereu alaturi, ca Gabi sa imi ghiceasca gandurile si dorintele doar pentru ca suntem de mult impreuna. To be honest, asteptarile te fac mai usor de dezamagit, iti accentueaza un pic partea aia ..mai putin placuta si iti iau zambetele. 

Si atunci cum ai asteptari in momentul potrivit doar? 

Acum imi tot trece o imagine cu o babutsa pe un scaun, pe veranda care tricoteaza de cu zor, oftand si asteptand ceva sa se intample. Ma amuza imaginea si ma sperie. Probabil ca asteptarile ni le formam doar pentru ca avem o lume ideala in cap in care ce asteptam noi se aplica la toata lumea si apoi ajungem toti pe scaune tricotand, seni(n/l)i. Tot ce am asteptat s-a intamplat.

Astept sa nu mai astept, atunci poate o sa fiu complet surprinsa.. is this good?

***