Por favor. No

Azi imi doresc sa zac undeva pe o plaja cu Kindle-ul, un BB lime si marea pe fundal incercand sa ma adoarma. In schimb, imi urmaresc pisica sa vad daca mananca, daca doarme, daca se da jos, daca mai suiera, miauna si incerc sa imi fac manichiura. I have "boundaries issues" caci nu inteleg cum oja ajunge pe langa, mereu :)).  

Inca stau lungita in pat, uitandu-ma pentru a nspea oara la Friends, cautand articolele, sau frunzarind Facebook-ul in gol. E o zi tare antipatica, mai ales ca maine iar o sa plec si drumurile au devenit din ce in ce mai neplacute. Oricat de dragi imi sunt persoanele pe care o sa le vad (unele chiar foarte dragi), agitatia drumului si a timpului pierdut imi alunga orice zambet. Duminica sunt mereu pe principiul "cine se trezeste de dimineata, se culca mai devreme" dar mereu ajung seara obosita cu ochii tintiti, cu agitatie, numarand orele de somn care de la 8 ajung la 3. Cum, nu stiu, mai ales ca as putea dormi oriunde, oricand. 

Printre bagaje, ma gandesc si peste cine o sa dau maine in tren, ce personaj o sa imi deranjeze linistea sau somnul. Nu am inteles niciodata de ce oamenii devin mai prietenosi in tren sau au chef de subiecte complexe la 7 dimineata sau la 11 noaptea. Nu imi place sa vorbesc despre religie sau politica si aparent, aceste 2 subiecte sunt mereu alese. Ce s-a intamplat cu intrebarile legate de vreme sau despre destinatie? H, what about that? 

Nu ma intereseaza nici ca X a fost in Italia 2 luni, nici ca fata lui Y e in Franta sau ca Z pleaca in Germania . Dar pentru ca nu stiu cum sa le spun acest lucru, zambesc mereu, dau din cap si mai scap cate un "oooo, si cum e acolo?". In tren am aflat ca urasc sunetul de la unghiera cand un domn s-a gandit sa profite de linistea din tren si de faptul ca majoritatea oamenilor dormeau (da, oamenii dorm luni dimineata la 8) si si-a taiat unghiliile. Adorabil. Ma trec fiori doar cand ma gandesc.

Tot in tren am aflat ca cei care citesc in tren sunt "rebusisti" (still a big fuck off); ca cersetoria ar trebui legalizata; ca majoritatea stau in alte tari unde au masini, vile, fantani cu sampanie si presupun ca si avione private dar ca urasc CFR-ul si ca deh, merg cu trenul pentru ca au venit asa spontan in tara; ca locurile nu se respecta si ca atunci mai vine cate o tanti ciufuta care vrea sa stea pe locul ei - un intreg compartiment se muta; ca sunt prea tanara pentru a fi casatorita; ca vagonul se goleste/aglomereaza la Ploiesti; ca o multime de drame pot avea loc (si si, multos telenovelas); ca un copil daca vrea sa planga din Bucuresti pana in Brasov, poate sa o faca, fara pauze; ca daca ai priza in vagon vei sta sigur langa culoar fara acces la acea priza; ca niciodata nu o sa fie o temperatura normala in vagon- ori e frig ori e foarte cald; ca vei primi mereu sfaturi pe care nu le ceri, nu ai nevoie si care sunt total pe langa tine. Dar macar stiu exact daca va ajunge cu intarziere trenul, unde recupereaza, unde merge mai incet, de ce si cat sta in fiecare statie, dormind chiar. Iar peisajul intre Azuga si Busteni inca mi se pare grandios si linistitor. 

Nu astept cu emotie calatoria, dar stiu ca atunci cand ma intorc aici e acasa.

***