Inchis

Sunt o furtuna in desfasurare, care consuma si lasa pagube. Si imi e ca o sa ii creasca intensitatea si urmele lasate. Si imi e ca o sa ii dau un nume si o sa fie doar o etapa. Si imi e ca nu stiu cum e fara ea. Dar vreau, nu doar o vacanta, ci zile intregi, nenumarate. 

Dar ce ne facem cu mastile? Daca or sa cada? Si razboiale purtate tacut pe fundal? Si emotiile care dau zambete schimonosite? Si ochii dati peste cap? Dar pacatele? Si starea permanenta de nepotrivire? Si privirile de doamneajuta? Dar fuga, unde ramane fuga? Cui i-o lasam? Pastram ceva? Sau intram in vacanta complet? Ne lasam si de oameni?

Apoi, tacut, zambind, simtind si renuntand,  ne bucuram de liniste. Dar "confirmarile" tot acolo raman intr-un sertar prafuit asteptand momentul in care or sa faca ce stiu ele mai bine: sa fie dorite, constant, crescand, ranind o data cu asteptarile. O alta furtuna!