Nu pot sa scap de senzatia ca totul se poate prabusi in orice clipa. Sunt perioade si perioade, de acord! Dar lumea pare umbrita de situatia in care se afla, voit sau mai putin voit. Plafonarea devine predominanta, iar zambetul apare doar pe la colturi. Esti tu si restul, asta e sentimentul. Si nu as mai vrea sa fie asa, nu ieri si nici azi. Plec doar ca sa ma intorc si dorm doar ca sa ma trezesc. Tot ce era intre nu mai are valoare. Aud incurajari si ma simt ciudat, pentru ca nu le pot indeplini dar nici nu am cum, tinand cont ca nu am nevoie de asta doar de descarcari mai mult sau mai putin linistite. Devin supra-saturata de locurile mici, de aceleasi strazi, de rutina si de orice departare a lor. Nu caut vinovati, nu caut solutii dar..e sentimentul de regres. Nu imi place, dar ma conformez! Pe moment..apoi totul devine un haos in care caut portita si o gasesc dar se inchide prea repede pentru ca eu merg pe incredere si pe "wa'ever" decat pe munca si efort....yep, too comfy for this present! Asa ca, tb sa ma adun [!] si sa imi fac planul, ca nu se mai poate! Noi suntem multi iar ei ofera putin. Iar ca sa ajungi in acel "putin" my god, u have to be some kind of a freakin' genius ...
*
rememb!
*
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu