nimic nou sub soare

Intre liste, exceluri si vizite lungi la diverse institutii publice sunt 20 de minute pe pauza. Cam atat imi permit acum (desi inainte erau vreo 3 ore :D). Simt o nevoie de a scrie pur si simplu. Dupa 5 ore amarate de somn si viciile cotidiene, mi-am inceput ziua intr-un ton de gri, cu o ploaie calda. YAC. Iar mie imi placea ploaia. Candva. Trecand si peste gri-ul ce a devenit un pitic enervant acum, mi-am zambit si mi-am urat "a good day". Sper sa fie o zi buna.
Nu a inceput minunat dar macar mi-am rezolvat treburile de dimineata. Si asta pe un sentiment pe cacaO.
Azi nu vreau sa mai vorbesc despre amanare sau vointa ci despre increderea in sine. De ce? Pentru ca am vazut ca e una dintre principalele competente la nivelul I a multor persoane. Si a mea. Sau cel putin era. Sau cel putin cred ca era. Vazusem ieri un episod din Grey's Anatomy ( :-@) in care Izzie isi dorea ce are Christina: o incredere nemaipomenita, cu o directie ft clara in viata nelasand pe nimeni sa o indeparteze de obiectivul principal. De fapt cred ca asta vrem cu toti, puterea de a crede ca putem schimba lumea sau ca putem schimba ceva pur si simplu. Cand e mai importanta aparenta sau goana dupa idealuri stupide, uitam ce ne propusesem cand eram mai visatori, cand eram noi. Increderea se consolideaza undeva in liceu, ceea ce mi se pare un pic gresit. Pentru ca nu e nimeni sa te invete intr-a 9a cum sa fi puternic in conditiile in care liceul devine mai mult un fel de Bamboo School, cum sa treci peste prima dezamagire, presiunile din partea colegilor si peste fraze de genu "daca ma iubesti, atunci ai sa o faci". Nu consider ca o persoana e neaparat stupida daca crede in ultima replica pentru ca la urma urmei demonstreaza o lipsa a "increderei in sine". Apoi te duci la facultate si te lovesti de viata reala, in care toata lumea se asteapta sa iti infrunti temerile si sa iti gasesti un job (ideal ar fi "the one"..). Si e greu, foarte greu iar atunci incepi sa multumesti cu putin, pentru ca atat meriti, atat poti. Iarasi e gresit. Si nu faptul ca accepti ceva mai jos de asteptarile tale, ci faptul ca renunti la ele. Iar totul vine incorporat cu un mecanism de diminuare a propriilor capacitati sau din contra cu o putere de a te ridica (congrats to those!). In fine, nu te poate atinge nimic daca tu crezi in tine chiar daca unii se incapataneaza sa iti demonstreze contrariul. E o lupta. Iar noi ar tb sa o castigam la final. Sincer, nu stiu care ar este solutia ideala ci doar faptul ca trebuie sa vina si de la tine. Am zis mereu ca nu exista "nu pot, ci doar nu vreau" si cred cu tarie in acest lucru asa cum nu exista nici "incerc ci doar am facut sau nu am facut". E alb sau negru. Nuantele iti ofera posibilitatea de a fugi,de a te "fofila". Naspa tare. Asa e si cu increderea, ori o ai sau ori nu. Nu conteaza daca ai succes sau esuezi lamentabil, conteaza cum si ce faci dupa. Prin urmare, mergi pe carbuni incinsi, candideaza si da-o in bara, iubeste pana te doare, plange ca si cum lumea s-a sfarsit, razi pana la epuizare, trece peste jigniri stupide si bucura-te ca te cunosti...be better, do better, act better...ca sa poti spera la excelenta.

Nu e nimic nou sub soare. E ceva.

...

In privinta zilei de azi, a fost o nebunie, inca e. Si imi place! Am zis ca nu o sa se termine minunat si asa a fost. Trecand peste nebuniile si pauze lungi in care citeam aiurea despre vedete, it was kinda of oki. Am avut si intalnirea "de vara" cu fetele care s-a soldat doar cu o Cola (fara rom :(), ne-am amuzat mai putin, am vorbit mai mult despre "that thing" si ne-am promis ca la urmatoarea intalnire ne vom concentra mai mult pe "dogme" :)). Acum ma intorc la treburile si cafeaua rece. Oboseala si goluri in stomac. Inca o listuta si ma apuc. Btw, ca am zis ca imi notez, Mada here you have:
*Sunt pana nu mai sunt
*Sunt pana o sa fiu mai incolo
*Trebuie sa ii dam o lectie calutului de mare.

Cele bune si melodia zilei:

...