don't be a maybe

Citind, mi-am dat seama ca fiecare poveste, trista sau voioasa, ma completeaza dar inca am inceputuri de terminat. 
Pana voi reusi sa incep cu adevarat si am o incheriere zgomotoasa, imi imbratisez trecutul si imi vreau emotiile. Ma vreau pe mine, mereu, eu pana la capat, impreuna cu tine!
Sa fie acel moment! 
*

Postare in viitor

O zi frumoasa, o seara linistita cu miere si viitor, cu planuri si zambete. 


Niciodata nu mi-a placut orasul mai mult ca azi si niciodata nu m-am simtit mai "in moment" ca acum. E tare simpatic sentimentul de pace si mult mai placut cel de multumire. Poate ca "acel mare om" sau acele fete amuzate sau cu priviri de mandrie au completat o Sambata de Iulie mult prea calda si trecuta. Cert e ca, acolo unde exista voie buna, exista si un somn cu zambet.

*

Pana la urma ii voi multumi lui M, o merita, e perfect! :))

*

...this one here is for the (my) queens...

*

Cuvinte aproape linistite...

Am fost pregatita pentru o lume perfecta dar cum nu e, am realizat ca toate calitatile sunt modificate, adaptate, schimbate intru totul. Nu totul se aplica si tot ce esti nu este ajuns intr-un moment sau altul. Ori daca esti se va gasi ceva, cumva, careva sa iti demonstreze contrariul. Poate e prea mult timp liber sau prea multi ochi atintiti pe ce esti si ce vrei sa devii. Poate sunt locuri simple si locuri complexe, pareri sincere sau pareri distorsionate, o realitate efectiva sau definita prin alte filtre. Probabil ca la sfarsitul zilei tot ce conteaza e ce simti si motivul real care ti-a cauzat acel sentiment. Sigur e vorba de tine si ce vrei sa culegi din perspectivele celorlalti. Sau probabil e modul in care te-ai trezit dimineata si decizia de a avea ziua construita in jurul lui. Si apoi te incapatanezi sa vezi in ceilalti alegerea ta si cum aceasta e foarte bine gandita. De fapt nu e, nimic nu e, nimic nu e sigur sau pur adevar. E o alegere pe care, asa cum am zis, o cauti in ceilalti si selectezi fix motivele pentru care ai facut acea alegere..buna sau mai putin buna. 


Gresit mi s-ar parea, daca totul s-ar transforma intr-o cautare nesfarsita a acelui motiv complet pe baza caruia iti creezi lumea nepotrivita. Exista nuante, exista mii de intelesuri, exista subintelesuri sau pur si simplu nu exista nimic in spatele unui zambet, unui cuvant, unor ochi tristi. Unele lucruri exista si atat. 


Dar oameni fiind, nu putem accepta ca unele lucruri pur si simplu sunt ci le disecam, le gandim, le discutam pana descoperim noi ca e ceva si o stiiam si nu o tinem doar pentru noi, trebuie raspandita ca nu suntem egoisti. De ce? Chiar mi-ar placea candva sa inteleg de ce facem asta si cum pur si simplu detasarea poate cumva sa domine momentele in care altii gandesc si simt pentru noi. As crede ca suntem atat de ocupati cu noi incat nu mai avem timp pentru altii. Si sincer, asa mi-ar placea sa fie in anumite momente, noi cu noi. Deja e prea mult. 


Dar e bine, construim o lume prin ochii nostri dar de ce e crezuta de alte persoane fara sa fie verificata doar pentru ca anumite aspecte chiar merg? Cand mergem pe incredere si cand cercetam? Cand luam deciziile noastre si cand acceptam ca sa fie luate sau macar influentate de alti omuleti? Cand putem fi obiectivi cu noi pentru altii? Cand altcineva iti traieste gresit emotia fara sa vrei, ce faci? Cand totul e asa vag cum e pana acum, cum interpretezi corect? De fapt, mintea poate sa zboare, totul poate fi ascuns, sau direct... daca am asculta un pic ce ne zicem cand nu ne zicem si ce vrem cand nu vrem, poate nu am mai vorbi cand nu e necesar si am intelege cand ar fi nevoie. Eu chiar cred ca avem un simt dezvoltat al nemultumirii sau al ignorantei, inca nu m-am decis complet... si ca sa inchei cu un citat pe care cred ca mi-l voi picta pe pereti in curand daca nu voi intelege ca in anumite clipe trebuie sa ma impac cu mine:

*

"Humans see what they want to see.."

*

*

n

M-am intors. Nu am mai scris de mult, nu am mai repetat ganduri care orbitau haotic si nici sentimente care stationau in locuri interzise. M-am pierdut si m-am adunat, am uitat si am memorat lectii frumoase. Sa fi meritat sau nu tot drumul pana acum, toate zilele in care am zis "da" cand ar fi trebuit sa refuz simandicos, tot timpul aruncat si toate zambetele pe care mi le-am schitat cu greu- nu pot zice , pentru acum ma simt la jumatate unui drum al carui lungime nu o stiu. E sigur ca imi e dor, imi e dor de tine, de muzica, de zilele senine fara grijile de rigoare pentru maine, de diminetele in care nu imi pasa, de pasi spre tine, de mine si energia mea, imi e dor de multe dar cel mai mult imi doResc. Nu le insir, nu mi le stabilesc in minte, nu le scriu si nici nu le tip. Le am, le pastrez, le derulez, si le adun...Asa incep, voi continua...
-


-

And we go again...

Hello and goodbye. This is it! Asa rezum totul acum. Si e mai clar, mai complet si mult mai ordonat. Am intrat cu pasi mici intr-o alta lume pe care mi-o insusesc in fiecare zi particica cu particica. Asta mi-am dorit, asta am obtinut. Am inceput deja sa schimb multe aspecte si am mai ramas unul...acest blog. Care pana acum a fost un mod de exprimare al unor sentimente mai mult sau mai putin placute. Dar ma opresc sa mai merg pe acest drum pentru ca evolutia isi spune cuvantul. Daca acum cateva zile, ma concentram pe partea personala incercand sa inchei, sa ma descarc si sa imi revin, acum vad totul altfel pentru ca am cunoscut si ...altceva; un ceva care imi ocupa tot timpul si imi da alte puncte de vedere. Daca ar fi sa o iau pe obiective as realiza ca mi le-am atins pe mare majoritate dar unul va ramane inca neatins si anume...excelenta in tot ceea ce fac. Pentru ca imi place sa iau si sa ofer, cred ca a venit momentul sa las sau sa construiesc pe sentimente. Nu stiu exact daca m-am ridicat la toate asteptarile din jurul meu dar stiu sigur, ca voi incerca mai mult si voi reusi. Ma schimb si imi place. Invat si iubesc lucrul asta. Am ocazia sa vad lumea prin alti ochi, prin alte ferestre, de la o anumita "inaltime" si ...da, iubesc si lucrul asta. Pentru ca intr-o realitate in care timpul inseamna viteza, evolutie, adaptare raman doar cei care sunt "above of everything" iar acest lucru asta se poate invata, se poate educa, se poate dobandi cu ajutor si disciplina. Iar eu acum invat sa devin mai buna. 
Am realizat ca o data ce dai de gustul organizatiilor non-guvernamentale nu te mai poti opri decat pentru o scurta perioada si ca o data ce vezi ce inseamna educatie iti trec mii de ganduri, mii de posibilitati si alte milioane de obiective. Tot ce pot sa spun e, ca realitatea loveste dur dar prea rapid ca sa iti dai seama prin ce treci. Asa ca ma adun, imi rescriu planurile, imi refac fortele si o iau de la capat pentru ca unde sunt acum nu exista decat o singura directie -> "inainte" si o sa ajung acolo unde imi doresc pentru ca acolo ma asteapta "excelenta". Nu renunt la partea emotionala pentru ca de multe ori ea e cea care conteaza, renunt la drama inutila, parerile unor oameni "nuli" si la stresul provocat total stupid de scenariile nebune. Vreau sa cred ca exista ceva bun, cu multa munca. Vreau sa cred ca exista oameni interesati si de altceva decat de barfe si  care pot accepta si alte imagini in universul lor. Asa ca lumea mea se extinde si voi avea grija sa cuprinda tot ce inseamna "dezvoltare" asa ca incepeti de acum sa realizati ca totul e vast si o sa va acapareze la un moment dat, important e daca il accepti si te supui sau te lupti si il imbunatatesti. 


*


Good luck dears!





*

L.I.B
*

11.04.2011

Azi am inceput un nou capitol, am scris deja cateva pagini si am rupt altele. Azi am rezistat cu brio la prima durere de cap fara scapare. Ma bucur ca am incheiat un volum si ca am lasat acolo oameni de care sper sa nu ma mai impiedic prea curand. Nu il neg, il accept timid sperand sa ma bucure cumva in totalitate. Azi m-am simtit completa si plina de goluri. Azi am invatat ca exista oameni excelenti in ceea ce fac, pasionati, entuziasti, care se bucura de un cod si de un "form" mai mult decat orice. Azi am invatat ca exista prieteni si atat. Azi am mers pe un drum lung dar mi-a placut. Cifre, statistici, planuri, ganduri mari. Dar ieri...Ieri am invatat ca despartirile sunt grele, lipsite de umor si pline promisiuni. Ieri am realizat ca increderea intr-o persoana reprezinta doar o simpla "unealta" pentru ea.


*


Nu imi place cum reactionez in anumite momente, am lipsuri mari, o atitudine care enerveaza in clipe dar mereu am stiut si am demonstrat ca atunci cand dau, dau tot si ma astept sa primesc minimul de respect in acele momente. Poate nu a fost cea mai buna metoda sa "zic adio" unei prietenii dar nici sa o continui fals si prost. Decat sa traiesc in negare prefer sa las stalpul dupa care ma ascund uneori si sa ma decid ca continui fara acele lucruri care ma deranjeaza. Daca dovezile si promisiunile au fost doar ca sa fie atunci cred ca cel mai corect ar fi sa nu se insiste si sa se minta sperand ca poate persoana "nu s-a prins". Nu mai exista ieri "aici" si maine "acum"...or are you fully in or are you fully out... si pentru moment s-a decis, deci fara scuze penibile si intrebari retorice. Normal ar fi sa iti asumi decizia, rolul murdar pe care l-ai jucat si sa te sustragi fara insistente care s-ar putea termina urat. Asa ca "enjoy;;)"


*
Acum ca e bine, noi suntem bine (:x m.o.a.o.), ele sunt bine...o alta zi ma asteapta si ma entuziasmez ca un copil cand vede cadoul dorit...va fi greu dar se va merita!


*


Smile until the end and beyond because it's awesome even when it's not!


*





*


L.I.B:*:*:*
*

Azi

Azi...


..sunt dezamagita
..ma pierd
...ma pierzi
...nu imi pasa
...ma enervez
...sunt negativa
...si vremea e la fel
..te prefaci ca nu intelegi, cand de fapt nu vrei
...ma chinui
...imi revizuiesc planuri
...si prietenii...
...arunc promisiunile
...si imi construiesc altele
...ma intreb "cum?"
...ma doare, dar imi revin
...e ceata
...si nu mai am un loc...
...ma sufoc
...sunt in alta lume
...ma bucur ca va e bine!
...acum, inchei!


*





..pentru ca mi-e dor! 


*


l.i.b.