S-a incheiat. Oarecum. In ceva conditii dubioase. Mi-am pus viata pe hold, am uitat de ea si m-am aruncat in sute de foi moarte, cafele, energizante si "memo plus". Rezultale se vor vedea mai incolo. A fost un cosmar si ceva cam deprimant dar acum ne revenim si ne indreptam spre orizonturi mai colorate, in care in sfarsit ma voi contura. Dar sa nu uitam de "oarecum-ul" de la inceput. Se rezolva.
*
E ciudat sa vezi cum clipele zboara si tu vrei asta, ca timpul si asa e trecut si il vrei si mai trecut, cel putin acum. Eforturile nu sunt direct proportionale cu "outcome-ul" din pacate. Probabil ca intre cei 4 pereti in care m-am izolat fortat si cu telefonul pe care asteptam un singur numar am invatat mai multe lectii...nu are rost sa povestesc despre lectia no1 "how not to be a pramatie anymore" [ziua 1. filaj :))))))))] sau despre a2a, ca atunci cand cauti un lucru cu inversunare nu o sa il gasesti...
*
Saptamana incepuse prost si s-a terminat oarecum cu speranta dar intr-un cadru suspect de viitor..."M-as lasa de toate, de tine, as fugi, as incerca altceva, pe altcineva, as dormi, as uita, reprosa, m-as lasa de toate....pentru ca e prea mult sau prea putin de ceva vreme..."
*
Privirile se ocolesc, dorintele se nasc, iar distantele se creaza frumos prin decizii. Frumos, nu? Not really, pentru ca asa cum era si mai sus, simt pentru prima oara ca "i can let it go" si asta o sa fac in curand, pentru ca incercarile, sperantele, munca efectiva si "what if-ul" minunat si-au pierdut sustinerea morala, fizica si nu in ultimul rand motivatia. Nu mai vreau raspunsuri pentru ca nu voi mai intreba, nu mai vreau explicatii pentru ca nu le voi mai cere, nu mai vreau jocuri pentru ca am terminat, nici dovezi pentru ca nu mai exista pentru ce. Aiurea, sa stii ca dupa atata timp un sir lung de detalii, promisiuni uitate, neputinta de self control si nevoia obsesiva de "I AM" duc la o moarte inainte de a exista in realitate.
*
Cam asa as rezuma o saptamana, fara sa uit ca mai e un pic, ca incepe o saptamana la fel de stresanta dar cu mai putine cerinte si mai mult timp liber...
*
O saptamana frumoasa si melodia celei trecute...
Asculta mai multe audio Muzica
...I really want you to really want me
But I really don't know if you can do that
I know you want to know what's right
But I know it's so hard for you to do that
And time's running out as often it does
And often dictates that you can't do that
But fate can't break this feeling inside
That's burning up through my veins..."
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu