Pe slagare nemuritoare si printre discutii amuzantocretine cu miss Lova'Lova, mi s-a terminat nisipul din clepsidra si ideile liberatoare. Am ramas cu zeci de foi completate cu ce as putea sa fac sau remindere dragutse si senzatia ca timpul tot trece prea repede. Nu m-am odihnit cat am vrut caci being a vegetable nu a fost o optiune si nici hobby-ul meu dubios (tv series, baby) nu a fost prea practicat dar a fost ce am vrut deci ma declar multumita. Si cum sunt vesnic in cautarea perfectiunii se putea mai bine, mai colorat, mai cu zambet.
Ca sa aducem si o concluzie: asta cu pasiunea vietii, sensul nostru si fericirea suprema sunt ca niste mituri inventate de neintelesii lumii, care tin pur si simplu de perceptia ta ca si persoana si de asteptari. Nu am fost si nici nu o sa ma simt centrul universului dar frumos ar fi ca si ceilalti sa faca asta mai des. In principiu, sa ne concentram pe atentie si dedicare si sa ne vindecam de critica constanta pe care o aruncam gratuit oamenilor care nu au nevoie de ea. Suntem deja obsedati de noi, nu cred ca avem nevoie sa mai vina cutarica sa ne zica cum sta cu gradina noastra.
Constientizare, my world, si compasiune! :)
Weekend ahead! (mersi PA pentru melodie :D)