marți, 29 iulie 2014


Cand miezul noptii te prinde pentru a suta oara cu ochii deschisi visand la cum vei fi, ce vei face, ce ti se va intampla. Cand totul incepe de maine. Cand iti promiti pentru a mia oara ca vei fi altfel. Te opresti, te intrebi, te enervezi. 

Simt ca e un cerc, ca imi traiesc viata urmarind o linie ce se intalneste in aceleasi puncte in fiecare zi. Sunt poate, cea mai organizata persoana cand vine vorba de obiective, ce imi doresc, ce ma defineste. In acelasi timp, probabil si cea mai uituca sau sceptica persoana, traind cu minusuri, trecand peste plusuri doar pentru ca nu sunt "tangibile" sau oricine le poate avea. Spun glume in situatii inconfortabile. Incerc zi de zi sa ma descopar dar la sfarsitul zilei ma simt mai pierduta ca niciodata. Scriu despre mine pentru ca am nevoie sa ma vad, sa imi astern gandurile, sa le dau o ordine, sa le schimb. Cel mai adesea, imi gasesc cuvintele la fel, deloc schimbate, poate incarcate cu alte momente. 

Nu sunt o persoana a unei ambitii nemaipomenite si mereu am invidiat persoanele din jurul meu doar pentru acest lucru. Pentru ca si-au propus sa fie fericiti si optimisti si le-a iesit, pentru ca si-au propus sa se simta bine cu propria lor persoana si le-a iesit, pentru ca si-au propus sa nu isi piarda blandetea si le-a iesit. Si tot pentru aceasta ambitie, ii iubesc

Poate si pentru ca ma cunosc si imi sunt aproape. Mai ales, ca am tendinta sa dispar si sa ma rup complet de lume. Evadez nefacand nimic, imi incarc bateriile sperand sau iubind-mi perna care ma asculta si ma sprijina. Cred ca am nevoie sa ma fug mai mult timp, poate asa as descoperi ce vreau.

Nu sunt genul care sa nu vorbeasca despre probleme, din contra I am pretty loud when it comes to this. Mi le zic, mi le memorez, insist si devine o alta rutina din care auzi, silentios,  "Iar se plange?" Cum ziceam, insist.. un pic degeaba, un pic ca sa ma eliberez, un pic pentru ca am uitat cum sa asculti si un pic pentru ca am nevoie sa fiu in centrul cuiva la sfarsit de zi. 

Imi inchipui ca schimbarea va veni ca intr-un film: dintr-o data si cu efecte vizibile din prima secunda but not true. Asa cum nici dragostea nu vine la un bal in care iti uiti un pantof, asa cum nici o relatie nu inseamna numai miere, asa cum nimic nu este gratuit, nici schimbarea nu se intampla intr-o dimineata cu soare. Cred ca este nevoie de un moment de "aha" sau in cazul meu, "WTF?" Cred ca e greu sa incepi o schimbare mai ales ca persoana pe care trebuie sa o convingi din nou si din nou esti "Tu". In acelasi timp, vreau sa fiu una din persoanele pe care le invidiez si le admir. 

O sa fie al naibii de greu, o sa incerc sa imi zic cu tentatie "acum, apoi gata", like a drug addiction, comoditatea poate fi marsava si iti poate cuprinde mintea incet pana cand te trezesti intr-o zi cu ani irositi, traiti din inertie, plini cu evenimente facute pentru ca trebuiau facute. 

E tarziu, e maine deja, sper sa nu imi gasesc scuze. 

Noapte buna!
***


***

1 comentarii:

Alina Marin spunea...

http://officialauntyacid.me/auntyacid-aattitude-life-anyone-else-feel-like-this-sometimes
ziceai ceva de glume in situatii inconfortabile?

Popular Posts

Followers

Recent Posts