M-am intors. Nu am mai scris de mult, nu am mai repetat ganduri care orbitau haotic si nici sentimente care stationau in locuri interzise. M-am pierdut si m-am adunat, am uitat si am memorat lectii frumoase. Sa fi meritat sau nu tot drumul pana acum, toate zilele in care am zis "da" cand ar fi trebuit sa refuz simandicos, tot timpul aruncat si toate zambetele pe care mi le-am schitat cu greu- nu pot zice , pentru acum ma simt la jumatate unui drum al carui lungime nu o stiu. E sigur ca imi e dor, imi e dor de tine, de muzica, de zilele senine fara grijile de rigoare pentru maine, de diminetele in care nu imi pasa, de pasi spre tine, de mine si energia mea, imi e dor de multe dar cel mai mult imi doResc. Nu le insir, nu mi le stabilesc in minte, nu le scriu si nici nu le tip. Le am, le pastrez, le derulez, si le adun...Asa incep, voi continua...
-
-
duminică, 18 septembrie 2011
joi, 14 aprilie 2011
Hello and goodbye. This is it! Asa rezum totul acum. Si e mai clar, mai complet si mult mai ordonat. Am intrat cu pasi mici intr-o alta lume pe care mi-o insusesc in fiecare zi particica cu particica. Asta mi-am dorit, asta am obtinut. Am inceput deja sa schimb multe aspecte si am mai ramas unul...acest blog. Care pana acum a fost un mod de exprimare al unor sentimente mai mult sau mai putin placute. Dar ma opresc sa mai merg pe acest drum pentru ca evolutia isi spune cuvantul. Daca acum cateva zile, ma concentram pe partea personala incercand sa inchei, sa ma descarc si sa imi revin, acum vad totul altfel pentru ca am cunoscut si ...altceva; un ceva care imi ocupa tot timpul si imi da alte puncte de vedere. Daca ar fi sa o iau pe obiective as realiza ca mi le-am atins pe mare majoritate dar unul va ramane inca neatins si anume...excelenta in tot ceea ce fac. Pentru ca imi place sa iau si sa ofer, cred ca a venit momentul sa las sau sa construiesc pe sentimente. Nu stiu exact daca m-am ridicat la toate asteptarile din jurul meu dar stiu sigur, ca voi incerca mai mult si voi reusi. Ma schimb si imi place. Invat si iubesc lucrul asta. Am ocazia sa vad lumea prin alti ochi, prin alte ferestre, de la o anumita "inaltime" si ...da, iubesc si lucrul asta. Pentru ca intr-o realitate in care timpul inseamna viteza, evolutie, adaptare raman doar cei care sunt "above of everything" iar acest lucru asta se poate invata, se poate educa, se poate dobandi cu ajutor si disciplina. Iar eu acum invat sa devin mai buna.
Am realizat ca o data ce dai de gustul organizatiilor non-guvernamentale nu te mai poti opri decat pentru o scurta perioada si ca o data ce vezi ce inseamna educatie iti trec mii de ganduri, mii de posibilitati si alte milioane de obiective. Tot ce pot sa spun e, ca realitatea loveste dur dar prea rapid ca sa iti dai seama prin ce treci. Asa ca ma adun, imi rescriu planurile, imi refac fortele si o iau de la capat pentru ca unde sunt acum nu exista decat o singura directie -> "inainte" si o sa ajung acolo unde imi doresc pentru ca acolo ma asteapta "excelenta". Nu renunt la partea emotionala pentru ca de multe ori ea e cea care conteaza, renunt la drama inutila, parerile unor oameni "nuli" si la stresul provocat total stupid de scenariile nebune. Vreau sa cred ca exista ceva bun, cu multa munca. Vreau sa cred ca exista oameni interesati si de altceva decat de barfe si care pot accepta si alte imagini in universul lor. Asa ca lumea mea se extinde si voi avea grija sa cuprinda tot ce inseamna "dezvoltare" asa ca incepeti de acum sa realizati ca totul e vast si o sa va acapareze la un moment dat, important e daca il accepti si te supui sau te lupti si il imbunatatesti.
*
Good luck dears!
*
L.I.B
*
marți, 12 aprilie 2011
Azi am inceput un nou capitol, am scris deja cateva pagini si am rupt altele. Azi am rezistat cu brio la prima durere de cap fara scapare. Ma bucur ca am incheiat un volum si ca am lasat acolo oameni de care sper sa nu ma mai impiedic prea curand. Nu il neg, il accept timid sperand sa ma bucure cumva in totalitate. Azi m-am simtit completa si plina de goluri. Azi am invatat ca exista oameni excelenti in ceea ce fac, pasionati, entuziasti, care se bucura de un cod si de un "form" mai mult decat orice. Azi am invatat ca exista prieteni si atat. Azi am mers pe un drum lung dar mi-a placut. Cifre, statistici, planuri, ganduri mari. Dar ieri...Ieri am invatat ca despartirile sunt grele, lipsite de umor si pline promisiuni. Ieri am realizat ca increderea intr-o persoana reprezinta doar o simpla "unealta" pentru ea.
*
Nu imi place cum reactionez in anumite momente, am lipsuri mari, o atitudine care enerveaza in clipe dar mereu am stiut si am demonstrat ca atunci cand dau, dau tot si ma astept sa primesc minimul de respect in acele momente. Poate nu a fost cea mai buna metoda sa "zic adio" unei prietenii dar nici sa o continui fals si prost. Decat sa traiesc in negare prefer sa las stalpul dupa care ma ascund uneori si sa ma decid ca continui fara acele lucruri care ma deranjeaza. Daca dovezile si promisiunile au fost doar ca sa fie atunci cred ca cel mai corect ar fi sa nu se insiste si sa se minta sperand ca poate persoana "nu s-a prins". Nu mai exista ieri "aici" si maine "acum"...or are you fully in or are you fully out... si pentru moment s-a decis, deci fara scuze penibile si intrebari retorice. Normal ar fi sa iti asumi decizia, rolul murdar pe care l-ai jucat si sa te sustragi fara insistente care s-ar putea termina urat. Asa ca "enjoy;;)"
*
Acum ca e bine, noi suntem bine (:x m.o.a.o.), ele sunt bine...o alta zi ma asteapta si ma entuziasmez ca un copil cand vede cadoul dorit...va fi greu dar se va merita!
*
Smile until the end and beyond because it's awesome even when it's not!
*
*
L.I.B:*:*:*
*
*
Nu imi place cum reactionez in anumite momente, am lipsuri mari, o atitudine care enerveaza in clipe dar mereu am stiut si am demonstrat ca atunci cand dau, dau tot si ma astept sa primesc minimul de respect in acele momente. Poate nu a fost cea mai buna metoda sa "zic adio" unei prietenii dar nici sa o continui fals si prost. Decat sa traiesc in negare prefer sa las stalpul dupa care ma ascund uneori si sa ma decid ca continui fara acele lucruri care ma deranjeaza. Daca dovezile si promisiunile au fost doar ca sa fie atunci cred ca cel mai corect ar fi sa nu se insiste si sa se minta sperand ca poate persoana "nu s-a prins". Nu mai exista ieri "aici" si maine "acum"...or are you fully in or are you fully out... si pentru moment s-a decis, deci fara scuze penibile si intrebari retorice. Normal ar fi sa iti asumi decizia, rolul murdar pe care l-ai jucat si sa te sustragi fara insistente care s-ar putea termina urat. Asa ca "enjoy;;)"
*
Acum ca e bine, noi suntem bine (:x m.o.a.o.), ele sunt bine...o alta zi ma asteapta si ma entuziasmez ca un copil cand vede cadoul dorit...va fi greu dar se va merita!
*
Smile until the end and beyond because it's awesome even when it's not!
*
*
L.I.B:*:*:*
*
duminică, 3 aprilie 2011
Azi...
..sunt dezamagita
..ma pierd
...ma pierzi
...nu imi pasa
...ma enervez
...sunt negativa
...si vremea e la fel
..te prefaci ca nu intelegi, cand de fapt nu vrei
...ma chinui
...imi revizuiesc planuri
...si prietenii...
...arunc promisiunile
...si imi construiesc altele
...ma intreb "cum?"
...ma doare, dar imi revin
...e ceata
...si nu mai am un loc...
...ma sufoc
...sunt in alta lume
...ma bucur ca va e bine!
...acum, inchei!
*
..pentru ca mi-e dor!
*
l.i.b.
..sunt dezamagita
..ma pierd
...ma pierzi
...nu imi pasa
...ma enervez
...sunt negativa
...si vremea e la fel
..te prefaci ca nu intelegi, cand de fapt nu vrei
...ma chinui
...imi revizuiesc planuri
...si prietenii...
...arunc promisiunile
...si imi construiesc altele
...ma intreb "cum?"
...ma doare, dar imi revin
...e ceata
...si nu mai am un loc...
...ma sufoc
...sunt in alta lume
...ma bucur ca va e bine!
...acum, inchei!
*
..pentru ca mi-e dor!
*
l.i.b.
sâmbătă, 19 martie 2011
joi, 17 martie 2011
Nu pot sa scap de senzatia ca totul se poate prabusi in orice clipa. Sunt perioade si perioade, de acord! Dar lumea pare umbrita de situatia in care se afla, voit sau mai putin voit. Plafonarea devine predominanta, iar zambetul apare doar pe la colturi. Esti tu si restul, asta e sentimentul. Si nu as mai vrea sa fie asa, nu ieri si nici azi. Plec doar ca sa ma intorc si dorm doar ca sa ma trezesc. Tot ce era intre nu mai are valoare. Aud incurajari si ma simt ciudat, pentru ca nu le pot indeplini dar nici nu am cum, tinand cont ca nu am nevoie de asta doar de descarcari mai mult sau mai putin linistite. Devin supra-saturata de locurile mici, de aceleasi strazi, de rutina si de orice departare a lor. Nu caut vinovati, nu caut solutii dar..e sentimentul de regres. Nu imi place, dar ma conformez! Pe moment..apoi totul devine un haos in care caut portita si o gasesc dar se inchide prea repede pentru ca eu merg pe incredere si pe "wa'ever" decat pe munca si efort....yep, too comfy for this present! Asa ca, tb sa ma adun [!] si sa imi fac planul, ca nu se mai poate! Noi suntem multi iar ei ofera putin. Iar ca sa ajungi in acel "putin" my god, u have to be some kind of a freakin' genius ...
*
rememb!
*
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
